www.lulucasai.ro

Suntem Luluca și Mamuca. :)

Realizăm accesorii lucrate manual din luturi polimerice tip fimo și cernit. Dispunem de o gamă variată de accesorii pentru femei precum cercei, coliere, brățări și pandantive sub formă de flori cum ar fi: flori de maci, panseluțe, “nu mă uita”, flori de cireș, dar mai ales drăguții trandafirași din “Gama Trandafirii Bunicii”. Citește întreg articolul…

Zero comentarii

Pornind de la acest comentariu în care Elena își exprima intenția de a renunța la utilizarea luturilor polimerice datorită gradului lor ridicat de toxicitate,  am încercat să aflu cât de sigure (sau nu) sunt aceste materiale folosite de foarte mulți artizani și nu numai. Sunt și destui ”civili” pasionați de acest material. Ce ar trebui să știe? Citește întreg articolul…

10 comentarii

Lorina de la Ruleasya.jimdo.com m-a contactat în legătură cu acest videotutorial handmade și mă bucur foarte mult că a făcut primul pas. Cerceii sunt foarte atrăgători iar priceperea (și frumusețea :D ) artistei este evidentă, astfel că am programat deja un interviu pentru săptămâna viitoare. Până atunci, tutorialul: Citește întreg articolul…

Un comentariu

Deși am scris de mulți artizani pasionați de luturile polimerice, arareori mi s-a întâmplat ca primul cuvânt care mi-a venit la îndemână pentru a le caracteriza creațiile să fie ”bijuterii” și nu ”accesorii”. În cazul Sebrei, însă, nu am niciun dubiu că ceea ce confecționează ar fi altceva decât bijuterii demne de a fi purtate atât la cele mai solemne evenimente cât și în viața de zi cu zi. Citește întreg articolul…

2 comentarii

Numele artizanilor intervievați: Tiberiu și Gabriela

Localitatea: Constanța

Blog de handmade: http://herinabysoos.blogspot.com/

Magazin online: http://www.breslo.ro/Shop/punctG

1. Pe blog și pe magazinul vostru Breslo, sunteți foarte zgârciți cu detaliile personale. Înainte să vă contactez, știam doar că vă numiți Tiberiu și Gabriela și sunteți din Constanta. Să îndreptam situația asta, vă rog :D

Suntem doi artiști plastici profesioniști, care ne-am format împreună, unul pe altul, încă din facultate unde ne-am și cunoscut. Suntem căsătoriți de 7 ani, avem și doi copilași: Zara-Macrina de 4 ani și Mihai-Fanurie de 2 ani. Lor sperăm să le lăsăm moștenire două branduri puternice.

Ne-am făcut o căsuță în Palazu Mare, unde avem o mansardă dedicată lucrului, un fel de atelier. Avem o grădină superbă, cu foarte multe specii de flori după care ne și inspirăm în lucrările nostre de artă și bijuterii pe care le considerăm a  fi tot artă.

Noi suntem relativ începători în domeniul bijuteriilor, avem doar 4 luni, și am avut curajul să începem în domeniul acesta considerând obiectele artă funcționala.

Studii în domeniul artelor plastice avem așa:

• amândoi Liceu de artă;

-Gabriela: secția Creație Vestimentară (am câștigat și o ediție a Olimpiadei Naționale, lucru care m-a ajutat să intru la facultate cu bursă);

-Tiberiu: secția Grafică;

• amândoi Facultatea de Artă;
• extrașcolar, Tiberiu, 13 ani de ceramică la fosta Casa Pionierului sub îndrumarea profesorului Alexandru Isopescu unde am căpătat ceva manualitate și unde am luat și premiul pe țară.

În acest moment, eforturile voastre sunt împărțite în construirea a două branduri: PunctG și HerinaBySoos. Pentru cineva atât de ocupați cum sunteți voi, nu ar fi mai simplu să urmați o singură direcție?

Ar fi mai simplu, dar poate ne-am plictisi. Ne face plăcere să ne băgăm în proiecte mari, să fim activi pe mai multe zone, să gestionăm multe probleme. În timp, ne gândim să debutăm și în domeniul creației vestimentare și atunci sfera punctG va fi depășită, căzând pe umerii Herina.

• Care sunt materialele voastre preferate?

Noi, până acum, am lucrat mai mult în luturi polimerice. Am avut norocul să le avem pe mână cu mult înainte să apară și la noi în țară și le-am folosit la mărțișoare – de care ne ocupăm încă din primul an de facultate, fiind usor de modelat și de copt. Folosind diferite suporturi (alamă, cupru, sau baze metalice cumpărate gata) am creat și armătura interioară, știut fiind faptul că luturile polimerice nu sunt foarte rezistente.

În afară de asta, noi ne jucăm cu cinci mărci de luturi polimerice, fiecare având caracteristici diferite: unele au pigmentația foarte puternica, altele se remarcă prin duritate, elasticitate sau luciu.

Lucrările noastre sunt colorate în masă, nu revenim deasupra cu culoare. Este mai dificil așa, dar mult mai durabil.

După discuția preinterviu, mi-ați creat impresia unor artizani prosperi, care nu se plâng mai ales pentru că le merge bine, dar și pentru că trăiesc cu zâmbetul pe buze. Cât de mult din atitudinea voastră se răsfrânge asupra creațiilor? Cât la sută sunteți artiști și cât comerciali?

Da, nu putem să ne plângem că avem bani prea mulți, dar suntem optimiști și ne descurcăm binișor. Când lucrăm, însă, suntem profesioniști, lucrăm cu pofta și chef, poate și acesta este un secret. Artiști suntem 100%, asta ne este formarea. Urmărim ca produsele să fie și vandabile, dar nu scăzând calitatea ci folosind limbajul plastic și pe înțelesul celor neobișnuiți cu el.

Până acum, clienții noștri au fost mai ales din rândurile celor cu studii superioare și aici mă refer și la
clienții de la târguri, dar nu doar ei sunt ținta noastră. Încercăm să facem ceva care să acopere o sferă cât mai largă, fără scăderea calității, a realizării și a tematicilor alese.

Care sunt cele mai mari trei realizări ale voastre în domeniul artizanatului, trei lucruri posibile numai talentului și muncii îndârjite?

Partea cu talentul este știuta: 1% inspirație, restul transpirație. Noi avem și avantajul studiilor, unde am învățat ceva și despre importanța părții tehnice și despre cea a impactului visual.

O mare realizare a fost faptul că ne-am făcut nunta cu banii noștri, bani câștigați în Mamaia făcând portrete turiștilor, într-un program al primăriei pentru studenții de la Arte. Începeam lucrul pe la ora 19 și aveam coadă până la 1, când plecam că nu mai vedeam mare lucru. Dupa aceea, am plecat și în luna de miere care, e drept, a durat doar câteva zile.

Nu pot numi doar trei lucruri, avem câteva lucrări de care ne-am despartit cu plânsul în vârful nasului și cărora le-am pus prețuri mari tocmai în speranța că nu se vor vinde.

Ce artizani români admirați? În ce măsură credeți că este sănătos pentru un artizan aflat la început să încerce să urmeze orbește traiectoria unuia deja consacrat?

O, sunt foarte mulți! Breslașii sunt niște oameni minunați, foarte creativi în marea lor majoritate și sunt sigur că încă nu am descoperit mai mult de cinci procente din ei, pentru că nu stăm să vedem postările. Știm mai mult dintre cei care participa la concursul de pe forum, unde participăm și noi și unde am și câștigat la un moment dat.

Poate asta ar trebui să facă un artizan aflat la început de drum, să nu se uite la ce a făcut cutare care vinde bine, sau ce trend este anul ăsta, ci să încerce să găsească un drum propriu care să-i facă plăcere. Dacă va lucra cu plăcere, succesul va veni inevitabil (bineînțeles, dacă are și răbdare și dacă va încerca să se autodepășească permanent). Altfel, riscă să se piardă și asta repede.

După cum spunea și Brancusi, la umbra marilor stejari nu crește nimic. Clar nu va avea multe vânzări, clienții preferând să cumpere originalul chiar și la prețuri mai mari, dar își va atrage și injurăturile artizanului deja consacrat pe acea linie și a altor artizani care cunosc lucrările originale.

7 comentarii