Numele artizanului intervievat:Veronica Svanström

Blog handmade:http://scrapbookemporio.blogspot.com/

Magazin online: http://scrapbookemporio.com/

Cine şi când ţi-a insuflat pasiunea pentru scrapbooking? Ce amintiri legate de acest domeniu ai din perioada de dinainte să “treci la profesionişti“?

Dacă-mi este permis, aş vrea să explic puţin cititorilor care este ideea acestui hobby.

La origine, scrapbooking-ul a apărut din dorinţa oamenilor de a-şi păstra şi transmite amintirile. Ulterior, când conceptul de “arbore genealogic” a devenit foarte popular, scrapbooking-ul a constituit metoda perfectă pentru a crea albume de familie. Acestea erau decorate cu diverse obiecte şi suveniruri specifice unei anumite perioade sau aparţinând diverşilor membri ai familiei, toate concentrate în jurul fotografiilor.

Apoi, tematicile acestor albume s-au diversificat, în ziua de azi creându-se albume din orice motiv care ne trezeşte amintiri plăcute: naştere, botez, nuntă, începutul şcolii, animăluţul de companie, anotimpul preferat, sărbătorile de Crăciun sau de Paşte etc.

Este de-a dreptul emoţionant când ne gândim că, peste sute de ani, răsfoind paginile acestor albume, urmaşii noştri vor putea participa la aventura vieţii noastre.

Revenind la întrebarea iniţială, totul s-a întâmplat în timpul unei vizite neplanificate la prietena mea Anne, care practica acest hobby de aproape 10 ani şi predă cursuri de scrapbooking aici, în Suedia. Mi-amintesc că mai întâi am trecut prin albumele scrapbook create de ea de-a lungul timpului. Erau destule, normal, şi cu acea ocazie mi-amintesc că am conştientizat mai mult decât oricând importanţa fotografiilor în viaţa noastră. Mai exact, cât de important este să transmitem o moştenire de acest tip generaţiilor următoare.

Apoi am intrat în atelierul ei de lucru. Acela a fost momentul în care am fost definitiv cucerită de acest hobby, am simţit că nu mai vreau să plec de acolo. Atelierul ei era plin cu multe produse, toate foarte delicate şi necunoscute mie. Simţeam că trebuie să aflu totul despre fiecare dintre ele dar, mai ales, că trebuie să le am pe toate ;)

Mai întâi a fost blogul , apoi magazinul online de produse dedicate scrapbooking-ului. Dezvoltarea aceasta a venit firesc datorită reacţiei satisfăcatoare primita din partea vizitatorilor sau a fost programată?

Având în vedere faptul că eram pasionată până peste cap de acest hobby, am simţit imediat dorinţa de a împărtăşi această pasiune cu semenii mei din ţară. O dată pentru că acest hobby era ceva cu totul nou pentru noi şi apoi datorită faptului că, din punctul meu de vedere, noi românii suntem un popor de oameni sensibili la frumos şi talentaţi. Prin urmare, ideea blogului s-a impus de la sine.

Apoi, având în vedere reacţiile pozitive şi receptivitatea cu care a fost primită ideea, s-a conturat ideea magazinului. Care obligatoriu trebuia să fie online, pentru ca toata lumea, din orice colţisor al ţării, să aibă acces la produse, fără a trebui să se deplaseze în nu ştiu ce oraş pentru a şi le procura.

Pe ce criterii selectezi tipurile şi mărcile produselor comercializate? Le-ai folosit tu insăţi, ţi-au fost recomandate?

Sunt mărci de renume în domeniu, produsele fiind deci de cea mai bună calitate. Aceasta o pot confirma mai ales clienţii.

De ce sunt atât de multe produse disponibile numai pe bază de comandă?

Nu sunt deloc multe comparativ cu cele care sunt în stoc. Pentru produsele care sunt valabile numai pe bază de comandă nu s-a înregistrat încă o cerere foarte mare, prin urmare nu ar fi convenabil să le avem pe stoc.

Persoanele interesate ştiu că nu trebuie decât să ne scrie la adresa info@scrapbookemporio.com iar noi le vom furniza produsele comandate în cel mai scurt timp.

De fapt, pentru Cuttlebug – cu matriţele de decupare şi embosare aferente – am livrat comenzi, iar altele sunt în derulare. La fel şi pentru ştampile, care sunt solicitate nu doar de persoane pasionate de scrapbooking, ci şi de designeri vestimentari, de exemplu.

Toţi au conştientizat cât de mult facilitează ştampilele procesul creaţiei. De altfel, asta se explică atât în detaliile aferente fiecărui produs – disponibile pe site-ul magazinului – cât şi în articolele special dedicate de pe blog.

Intenţionezi să-ţi extinzi activitatea de antreprenor şi în Suedia. Cum privesc suedezii scrapbooking-ul? Există o tradiţie sau urmează curentele internaţionale?

Într-adevăr, în Suedia, scrapbooking-ul este un hobby practicat în masă, ca peste tot în lume, de altfel.

Întâlnirile – numite “scrap crops” – sunt ceva frecvent aici, iar lumea vine nu doar pentru a crea şi învăţa despre produse şi tehnici noi, dar şi pentru a se relaxa şi a socializa. Este o atmosferă extraordinară, în care toţi se ajută reciproc, fie că se cunosc sau nu.

În luna iulie, ai organizat Prima Întâlnire de Scrapbooking din România, la grădiniţa Butterfly din Craiova. Ce aşteptări aveai şi cum a decurs workshopul?

Eram în mijlocul perioadei de concedii şi aproape toată lumea era plecată. De aceea, nu aveam aşteptări prea mari din punct de vedere al participării. Însă toţi cei care au fost prezenţi au fost mai mult decât receptivi la tot ceea ce s-a prezentat în timpul întâlnirii, au creat ei înşişi prin această tehnică şi au obţinut creaţii incredibil de autentice.

Au fost foarte încântaţi că au venit şi abia aşteaptă să vină la următoarea întâlnire de acest gen. Cu această ocazie, le mulţumim încă o dată şi îi aşteptăm la următoarea întâlnire.

Consideri că există o comunitate a scrapperilor români sau stadiul actual în care se află fenomenul nu a permis această cristalizare?

Scrapbooking-ul fiind un concept foarte nou în Romania, cred ca această comunitate nu există încă. Însă am convingerea că se va forma cât de curând.

De ce scrapbooking?

De ce nu?

Personal vorbind, pentru că vine în întâmpinarea pasiunii mele pentru frumos şi îmi permite să dau frâu liber imaginaţiei. Ah, şi mai e un aspect foarte important: mă ţine departe de calculator ;)

Apoi, pentru că este ceva nou, foarte frumos, care permite realizarea unei game foarte vaste de obiecte – invitaţii de nuntă sau botez, felicitări pe orice temă imaginabilă, mărţişoare, podoabe pentru pomul de iarnă, rame de tablou, puşculiţe etc.

Astfel, pentru artizanii români se evidenţiază o nouă tehnică de lucru şi, implicit, o sursă de venit. Ei s-ar remarca imediat pe piaţă prin tehnica aplicată, produsele folosite şi, nu în cele din urmă, prin sentimentul transmis.

Scrapbooking-ul este şi o metodă de socializare, oferindu-ne ocazia de a petrece mai mult timp cu familia sau prietenii, acasă sau în aer liber, de a lega noi prietenii şi, în general, de a ne relaxa într-un mod mai mult decât creativ.

Nu în ultimul rând, consider că este necesar să menţionez faptul că scrapbooking-ul este o formă artistică şi un hobby care dezvoltă multe dintre abilităţile copiilor (abilităţi de socializare, îndemânare, simţ artistic, capacitate organizatorică, abilităţi de exprimare verbală şi non-verbală, încrederea în sine etc.), ceea ce îl recomandă pentru activităţile de lucru manual şi orele de atelier din grădiniţe şi scoli.

De asemenea, contribuie într-un mod natural la crearea şi menţinerea de legături strânse între copii şi ceilalţi membri ai familiei.

Numele artizanilor intervievați: Tiberiu și Gabriela

Localitatea: Constanța

Blog de handmade: http://herinabysoos.blogspot.com/

Magazin online: http://www.breslo.ro/Shop/punctG

Suntem doi artiști plastici profesioniști, care ne-am format împreună, unul pe altul, încă din facultate unde ne-am și cunoscut. Suntem căsătoriți de 7 ani, avem și doi copilași: Zara-Macrina de 4 ani și Mihai-Fanurie de 2 ani. Lor sperăm să le lăsăm moștenire două branduri puternice.

Ne-am făcut o căsuță în Palazu Mare, unde avem o mansardă dedicată lucrului, un fel de atelier. Avem o grădină superbă, cu foarte multe specii de flori după care ne și inspirăm în lucrările nostre de artă și bijuterii pe care le considerăm a  fi tot artă.

Noi suntem relativ începători în domeniul bijuteriilor, avem doar 4 luni, și am avut curajul să începem în domeniul acesta considerând obiectele artă funcționala.

Studii în domeniul artelor plastice avem așa:

• amândoi Liceu de artă;

-Gabriela: secția Creație Vestimentară (am câștigat și o ediție a Olimpiadei Naționale, lucru care m-a ajutat să intru la facultate cu bursă);

-Tiberiu: secția Grafică;

• amândoi Facultatea de Artă;
• extrașcolar, Tiberiu, 13 ani de ceramică la fosta Casa Pionierului sub îndrumarea profesorului Alexandru Isopescu unde am căpătat ceva manualitate și unde am luat și premiul pe țară.

În acest moment, eforturile voastre sunt împărțite în construirea a două branduri: PunctG și HerinaBySoos. Pentru cineva atât de ocupați cum sunteți voi, nu ar fi mai simplu să urmați o singură direcție?

Ar fi mai simplu, dar poate ne-am plictisi. Ne face plăcere să ne băgăm în proiecte mari, să fim activi pe mai multe zone, să gestionăm multe probleme. În timp, ne gândim să debutăm și în domeniul creației vestimentare și atunci sfera punctG va fi depășită, căzând pe umerii Herina.

• Care sunt materialele voastre preferate?

Noi, până acum, am lucrat mai mult în luturi polimerice. Am avut norocul să le avem pe mână cu mult înainte să apară și la noi în țară și le-am folosit la mărțișoare – de care ne ocupăm încă din primul an de facultate, fiind usor de modelat și de copt. Folosind diferite suporturi (alamă, cupru, sau baze metalice cumpărate gata) am creat și armătura interioară, știut fiind faptul că luturile polimerice nu sunt foarte rezistente.

În afară de asta, noi ne jucăm cu cinci mărci de luturi polimerice, fiecare având caracteristici diferite: unele au pigmentația foarte puternica, altele se remarcă prin duritate, elasticitate sau luciu.

Lucrările noastre sunt colorate în masă, nu revenim deasupra cu culoare. Este mai dificil așa, dar mult mai durabil.

După discuția preinterviu, mi-ați creat impresia unor artizani prosperi, care nu se plâng mai ales pentru că le merge bine, dar și pentru că trăiesc cu zâmbetul pe buze. Cât de mult din atitudinea voastră se răsfrânge asupra creațiilor? Cât la sută sunteți artiști și cât comerciali?

Da, nu putem să ne plângem că avem bani prea mulți, dar suntem optimiști și ne descurcăm binișor. Când lucrăm, însă, suntem profesioniști, lucrăm cu pofta și chef, poate și acesta este un secret. Artiști suntem 100%, asta ne este formarea. Urmărim ca produsele să fie și vandabile, dar nu scăzând calitatea ci folosind limbajul plastic și pe înțelesul celor neobișnuiți cu el.

Până acum, clienții noștri au fost mai ales din rândurile celor cu studii superioare și aici mă refer și la
clienții de la târguri, dar nu doar ei sunt ținta noastră. Încercăm să facem ceva care să acopere o sferă cât mai largă, fără scăderea calității, a realizării și a tematicilor alese.

Care sunt cele mai mari trei realizări ale voastre în domeniul artizanatului, trei lucruri posibile numai talentului și muncii îndârjite?

Partea cu talentul este știuta: 1% inspirație, restul transpirație. Noi avem și avantajul studiilor, unde am învățat ceva și despre importanța părții tehnice și despre cea a impactului visual.

O mare realizare a fost faptul că ne-am făcut nunta cu banii noștri, bani câștigați în Mamaia făcând portrete turiștilor, într-un program al primăriei pentru studenții de la Arte. Începeam lucrul pe la ora 19 și aveam coadă până la 1, când plecam că nu mai vedeam mare lucru. Dupa aceea, am plecat și în luna de miere care, e drept, a durat doar câteva zile.

Nu pot numi doar trei lucruri, avem câteva lucrări de care ne-am despartit cu plânsul în vârful nasului și cărora le-am pus prețuri mari tocmai în speranța că nu se vor vinde.

Ce artizani români admirați? În ce măsură credeți că este sănătos pentru un artizan aflat la început să încerce să urmeze orbește traiectoria unuia deja consacrat?

O, sunt foarte mulți! Breslașii sunt niște oameni minunați, foarte creativi în marea lor majoritate și sunt sigur că încă nu am descoperit mai mult de cinci procente din ei, pentru că nu stăm să vedem postările. Știm mai mult dintre cei care participa la concursul de pe forum, unde participăm și noi și unde am și câștigat la un moment dat.

Poate asta ar trebui să facă un artizan aflat la început de drum, să nu se uite la ce a făcut cutare care vinde bine, sau ce trend este anul ăsta, ci să încerce să găsească un drum propriu care să-i facă plăcere. Dacă va lucra cu plăcere, succesul va veni inevitabil (bineînțeles, dacă are și răbdare și dacă va încerca să se autodepășească permanent). Altfel, riscă să se piardă și asta repede.

După cum spunea și Brancusi, la umbra marilor stejari nu crește nimic. Clar nu va avea multe vânzări, clienții preferând să cumpere originalul chiar și la prețuri mai mari, dar își va atrage și injurăturile artizanului deja consacrat pe acea linie și a altor artizani care cunosc lucrările originale.

Numele artizanului intervievat: Mădălina Florea

Magazin online: MadHatterBoutique.com

• Cine se află în spatele vitrinei Mad Hatter Boutique? Vorbiți-ne despre dumneavoastră.

Am pornit cu ajutorul unui grup foarte restrâns, literalmente “o mână” de oameni cărora trebuie să recunosc că le-am exploatat la maxim expertiza și talentul și le mulțumesc foarte mult cu această ocazie pentru că nu au precupețit niciun efort și ne-au oferit timpul, mâinile și imaginea lor.

Suntem norocoși să fim încă în formula în care acest proiect a fost demarat, aceiași oameni deosebit de dedicați și cu foarte mare încredere în potențialul unei astfel de “întreprinderi” într-un moment în care cei mai mulți dintre noi au uitat să se gândească în primă instanță la ceva frumos.

Suntem la baza eu, Mădălina Florea, și sora mea Irina Florea. Ne-am împărțit sarcinile în funcție de priceperea fiecăreia, așa că eu acopăr toate nevoile de creatie și tot ce înseamnă imaginea Mad Hatter Boutique, iar ea se ocupă de ceea ce înseamnă organizare, administrare și logistică.

• Magazinul online MadHatterBoutique.com va împlini în curând două luni de existență. Până acum, totul a decurs conform planului? S-a întâmplat, în această scurtă perioadă de timp, ceva de care dacă ați fi știut de la început totul ar fi mers mult mai bine?

Toți cei implicați avem experiența necesară ca să știm că nimic nu merge niciodata perfect conform planului, mai ales atunci cand încerci să combini cu succes afacerile cu arta într-un timp foarte scurt și într-un mediu nu foarte permisiv din ambele puncte de vedere.

Nu cred că o lipsă a informației a fost problemă, ci pur și simplu micile detalii care continuă să se schimbe și cu care trebuie să stai în contact constant ca totul să decurgă normal. Eu, privind din perspectiva artistului, dacă vreți, pot fi copleșită ușor de detalii organizatorice pe care le simt ca scăpându-mi din mână, insă am norocul de a nu fi singură.

Una peste alta, suntem într-o fază a proiectului de care suntem cu toții mulțumiți și ne străduim să mergem mai departe dincolo de provocările care pot apare pe parcurs. Oamenii caută frumosul și nu tot procesul din spatele modului în care el este generat. Noi sperăm că reușim să-i oferim acest lucru pentru că importantă este emoția pe care o putem genera și nu tot ce am făcut pentru a ajunge acolo.

• Ce fel de oameni cumpără pălăriile Mad Hatter?

Cred că la modul ideal răspunsul ar fi “orice femeie”.

De cumpărat cumpără cei care își doresc o piesă de calitate cu un design deosebit și la un preț bun pentru că nu putem nega că și aceasta este o componentă importantă a achiziției. Intenția noastră a fost aceea de a crea obiecte de artă purtabile și accesibile.

Ne mândrim cu clienții noștri tocmai pentru că sunt genul de persoane care își prețuiesc destul imaginea pentru a prefera un accesoriu unicat, ceva doar al lor. Vrem ca piesele Mad Hatter Boutique să fie recunoscute și oamenii care le aleg sunt o componentă importantă a acestui proces pentru că sunt cei care ne reprezintă până la urmă.

Stilul pe care eu mi l-am propus este foarte eclectic cu influențe nelimitate la un anumit mod de lucru sau material folosit, așa că, din punctul meu de vedere, avem capacitatea creativă de a acoperi toate “nevoile” în acest sens.

Lucrez foarte mult pe comandă și fac tot posibilul să încorporez preferințele specifice ale clientei în viziunea mea artistică. Îmi văd creațiile ca evoluând nu de la concept la produs finit, ci de la un detaliu care mă atrage, pe care îl las să se manifeste în direcția pe care el o alege de cele mai multe ori.

Nu este o tehnică specifică pălărierilor, însă funcționează și cred că acesta este marele nostru avantaj, ceea ce aducem noi nou la masă: posibilitatea de a lucra aproape cu orice material fără a fi constrânși de tehnici sau metode specifice. Cum zicea Woody Allen, “Whatever works”.

• Ați oferit oricui posibilitatea, în orice colț al lumii s-ar afla, să comande produsele voastre. Din ce țară, exceptând România, primiți cele mai multe comenzi?

Timpul a fost relativ scurt. Vă pot spune că am fost foarte bine primiți la nivel internațional și că exista un interes deosebit pentru creațiile noastre acolo unde există și o tradiție continuuă în moda pentru acest tip de accesorii. Anglia este probabil cel mai propice mediu pentru creațiile Mad Hatter Boutique, însă nu este singura.

Părerea mea este că în lume sunt foarte multe capete descoperite, trebuie doar să le dăm posibilitatea acestor femei să ne găsească și Internetul este o cale extraordinară de a ajunge aproape peste tot.

• Pălăriile Mad Hatter sunt, fără doar și poate, extrem de elegante. Cu ce ținute de zi recomandați să fie asortate?

În opinia mea, pălăria potrivită poate fi găsită pentru orice ținută, fie ea de zi sau de ocazie. Acestea fiind zise, caracterul produsului Mad Hatter Boutique este puțin mai special. Produsele noastre, pe lângă faptul că sunt lucrate manual, au și o caracteristică foarte importantă și dragă sufletului meu, anume sunt unicat. Un produs unicat nu poate fi adaptat oricărui mediu pentru că este deosebit prin natura sa. Din acest motiv nu cred că oricare dintre ele se poate preta oricărei ținute de zi.

Așa cum spuneam, însă, eu lucrez foarte mult pe comandă și pentru iubitoarele de astfel de accesorii se pot găsi mereu soluții extrem de creative dar și potrivite pentru o ținută de zi.

De asortat, ar trebui asortate cu atitudinea specifică unei purtătoare de pălării: încredere și curaj de a ieși din mulțime. Se poate face acest lucru și cu bunul gust și eleganța potrivite pentru orice situație cotidiană. Fiecare femeie poate experimenta cu imaginea ei în limitele proprii cu o creație originală Mad Hatter Boutique.

• Care sunt țintele dumneavoastră pentru viitorul apropiat? Veți putea fi întâlnită la târguri sau alte evenimente handmade?

Sperăm ca Mad Hatter Boutique să devină o emblemă recunoscută prin eleganța chic pe care o propune. Vrem să ajungem la cât mai multe femei, dacă nu în forma fizică pe care o capătă creațiile noastre, măcar ca informație. Încercăm să avem o prezență cât mai bună în manifestarile de profil oricare ar fi ele târguri, evenimente sau medii virtuale.

Personal, vreau să profit de momentul de inspirație și să experimentez în continuare cu noi tehnici și tipuri de materiale. Ne-am propus să aducem periodic modele noi pe site-ul nostru și sunt implicată în câteva acțiuni conexe împreună cu un mic grup internațional de pălărieri pentru niște expoziții virtuale pe care le vom anunța la timpul potrivit.

Îmi plac foarte mult târgurile handmade pentru că mă inspiră ca orice altă formă de manifestare artistică. În măsura în care timpul și activitățile curente ne permit, vom participa și la evenimente handmade și plănuim chiar noi câteva surprize în acest sens pentru o reprezentare cât mai bună a Mad Hatter Boutique într-un contact direct cu iubitoarele de pălării.

Urmariti-ne pe madhatterboutique.com.

Numele artizanului intervievat: Marian Stoian

Blog de handmade: Hueroth.blogspot.com

Vă rog să ne spuneți câteva cuvinte despre dumneavoastră. Aveți studii în domeniul artistic? Care sunt cele mai importante realizări cu care vă puteți lăuda?

Am început să desenez de la vârsta de 13-14 ani, iar această ocupație a devenit din ce în ce mai serioasă cu timpul. Nu am făcut nici un fel de studiu în vreo școală de specialitate, dar am avut norocul să dau peste oamenii potriviți care să mă îndrume.

Primul meu profesor de desen este cel cu care am schimbat foarte multe idei și datorită căruia am reușit să-mi educ simțul observării și să am o perspectiva mult mai de ansamblu asupra lucrurilor. Aș putea spune că nu am învățat cu el atât de mult să desenez cât am învățat să gândesc pentru a desena, și aceasta este cea mai mare realizare pe care o am.

Am avut onoarea să învăț sculptura și medalistica cu profesorul Nicolae Trepăduș, cu care am expus o serie de medalii la Festivalul George Enescu din 2005. Colaborarea cu domnul profesor Trepăduș a dus la extinderea de la două dimensiuni la a treia – sculptura și în felul acesta la o înțelegere mult mai bună a volumelor, a suprafețelor și a texturilor.

Colaborarea cu domnul profesor Trepăduș a dus la extinderea de la două dimensiuni la a treia – sculptura și în felul acesta la o înțelegere mult mai bună a volumelor, a suprafețelor și a texturilor.

În prezent, caut să experimentez mai multe domenii din artă și să împărtășesc experiența pe care o adun cu puținii entuziaști care sunt suficient de deschiși ca să mai facă asta.

Ce confecționați, în principal? Acest tip de produse v-a fost impus de piață sau pur și simplu credeți că e ceva la care vă pricepeți, iar confecționarea lor vă face plăcere?

Îmi place să îmi amintesc o vorbă a unui foarte bun profesor de teatru – “Spectatorul trebuie să primească un pumn în gură la fiecare replică pe care o spui, mă!”. Știu că nu-mi reușește de fiecare dată când fac o lucrare, dar de fiecare dată îmi dau toată silința.

Experimentarea mi-a adus de fiecare dată noul (nou pentru mine, nu nou ca concept în lumea artistică) care mă ține motivat să învăț cât mai mult din acest domeniu. Este ca o mare construcție pe care, dacă o construiești cum trebuie, crește înaltă, simetrică și rezistentă.

Ceea ce am scris, mai mult determina și răspunsul următor- nu piața mi-a impus stilul de lucru, ba, din contră, am primit comenzi tocmai după lucrările expuse. Întotdeauna m-a interesat expresia și sunt sigur că întotdeauna va atrage atenția oamenilor orientați spre frumos.

Când v-a venit ideea proiectului ”Roata olarului”, cum decurge acesta și ce ați învățat din el?

”Roata Olarului” a venit din nevoie. Acum 5 luni, am fost anunțat că trebuie să lucrez 30 de sfeștnice din lut sau din pastă modelatoare (alegerea mea). Având destul timp până la data limită, m-am apucat să lucrez încet încet, unul câte unul, dar se lucrau greu, ieșeau asimetrice, nu se îmbinau bine și nu le puteam face un model decent.

Primul lucru pe care l-am făcut a fost sa ma duc să-mi cumpar scândura și placaje pentru a-mi construi singur roata, așa cum știu eu. După o muncă de 2 zile în care mai mult am improvizat decât am lucrat după un plan anume, a răsărit roata pe care o vedeți pe blogul meu, dar fără roata de jos. După încă o săptămână, presat de timp, am hotărât să îi pun și roata mare de jos, deoarece nu am găsit o soluție de a regla turația la motorul pe care voiam să-l instalez.

Aș spune că această comandă a fost o provocare, dar și pretextul pentru care am construit această roată. Cred că indiferent dacă era această comandă sau nu până la urmă tot construiam așa ceva.

Unde și cum vă promovați creațiile? Ce părere aveți despre mediul online? Credeți că avantajele unui blog sau magazin online le vor depăși vreodată pe cele ale unei galerii de artă sau magazin “palpabile“?

Îmi promovez creațiile pe blogul meu și pe flickr, cu alte cuvinte în principal în mediul online. Sunt sigur că este mai avantajos să îți promovezi lucrările pe termen lung într-un mediu online, dar depinde foarte mult de cât investești în asta.Putem vorbi aici de foarte multe aspecte cum ar fi spațiul, transportul, depozitarea, întreținerea și efortul fizic efectiv făcut pentru o galerie palpabilă.

Bineînțeles că nu pot să neg plăcerea de a privi direct o operă de artă veritabilă, dar, pentru cei mai mulți și pentru cei care nu au acces la astfel de privilegii, mediul online este unul care poate aduce beneficii.

Pe langă întrebări, consider că e important să spun ce încerc să fac cu blogul meu pe langă a-mi promova lucrările. De curând, discutam cu o colegă de facultate despre un desen pe care l-am expus acolo și o întrebam de ce nu îmi scrie un comentariu dacă îi place ceva. Răspunsul ei de atunci m-a determinat să scriu despre cum se dă un feedback sau cum se face un review la o operă de artă.

Atunci mi-am dat seama că pentru ca noi, artiștii, să fim apreciați la adevărata noastră valoare, trebuie să oferim posibilitatea de a fi înțeleși și de a-i educa pe ceilalți în măsura în care putem. Restul de articole au apărut din aceleași motive pe blogul meu și voi continua cu altele mai complexe și mai bine conturate și documentate.

Numele artizanului intervievat: Marta Claudia
Magazin online: Imaginative-Art

Care este ocupația ta principală? Studiile tale sunt legate de designul vestimentar?

Domeniul de design grafic este teritoriul pe care operez, ca ocupație principală fiind angajată la o firmă de specialitate din Timișoara. Dar specialitatea aleasă în facultate ca domeniu principal a fost designul vestimentar, grafica fiind secunda specializare urmată.

Masterul am ales să-l urmez tot în zona designului vestimentar cu un proiect experimental ce cuprindea o zonă de obiect artistic îmbinată cu fotografia și filmul. Astfel ca specializarea mea ca designer vestimentar s-a realizat în 7 ani, dar legătura cu zona artistică a început mult mai devreme, din școala, clasa a 5-a, urmând Liceul de Arte Plastice.

Este interesant că “prima dragoste”, specialitatea urmată în școală și apoi în liceu timp de 8 ani, grafica a devenit profesia mea și nu designul vestimentar cum era firesc. Am lucrat și ca designer vestimentar dar nu e la fel de profitabil aici și în București nu am vrut să mă mut!

Când ai știut că ai talent și vei avea succes cu hainele pe care le confecționezi? Te îndoiești vreodată de tine?

Nu “am știut” niciodată că am talent. Am avut însa, de la grădiniță începând, dorința continuă de a desena și o tendință spre visare, mereu îmi era necesar să explorez și alte lumi decât cea în care trăiam. Printre altele, desenam și tot felul de personaje înveșmântate în costume fantastice, deci o legătură cu designul vestimentar exista de atunci.

Mediul competitiv în care am crescut m-a făcut să nu “știu” că am talent ci să lupt să dovedesc, să-mi dovedesc că am talent.

Fiind o perfecționistă fără leac, mă îndoiesc în continuu de ultima creație, mă îndoiesc că e tot ce pot da, caut să-mi arăt că pot mai mult, dar nu mă îndoiesc niciodată de propria persoană. A fi complexat sau lipsit de orgoliu e un drum ce nu poate fi compatibil cu creația artistică.

Progresul în artă, cum îl simt eu, vine din acea luptă continua ce se dă în tine între “a crede” că o dată o să realizezi ceva extraordinar și a te îndoi de fiecare dată că acel moment a sosit deja.

Cu ce materiale preferi să lucrezi și de ce?

Eu prefer să lucrez cu materiale de calitate și cu personalitate. De multe ori, îmi individualizez textura țesăturii prin intervenții manuale de genul: pictură manuală, colaj textil, broderie simpla sau cu inserție de mărgele, prin texturarea în volum a materialului, prin pliseuri de diferite forme cusute manual.

Unde și cum îți promovezi creațiile? Care este cea mai potrivită metodă în cazul tău?

Sunt atâtea persoane care, fără a avea mare lucru de spus, dețin cel puțin un blog, încât sunt mirat că tu, designer vestimentar, nu apelezi la această modalitate de prezentare.

Comenzile au venit de la sine, din “om in om” cum se zice. E îmbucurător să vezi oameni mulțumiți care vin la rândul lor cu alții. Am avut produse și în galerii și boutiquri. Pentru timpul ce îmi rămânea pentru această activitate, mie îmi era suficientă această “metodă de promovare”.

Am fost promovată și prin apariții la televiziunea locala sau apariții în presa scrisă. Acestea au venit ca urmare a câștigării unor concursuri și participării la expoziții colective sau personale pe tema designului vestimentar.

În ceea ce privește încercarea mea de a mă promova singură, am început realizarea unui sait care să mă caracterizeze ca profil artistic, și va urma și un magazin online. Breslo și Flu.ro au fost saiturile unde mi-am vândut creațiile.

Ce îți dorești să realizezi în acest domeniu în viitorul apropiat?

Prezentările de modă simple mi s-au părut plictisitoare și fade, dar show-uri de modă creative aș mai face. De asemenea,  m-ar tenta costumele de teatru și crearea de veșmânt-obiect artistic.

Aș continua cu expozițiile, au o arie de desfășurare mai mare și lasă un timp mai îndelungat privitorului să mediteze asupra celor înfățișate, poți crea un “dialog” mai profund cu spectatorul.

În rest, vreau să continui neabătută și nepervertită cu atitudinea inițială; prin aceasta mă refer la realizarea de costumații unicat, cu multă lucrătura manuală, încărcate de spirit și energie pozitiva.

Îmi doresc ca cea care poartă hainele mele să simtă cu adevărat că îmbracă ceva prețios, ceva cu adevărat diferit de “răceala” hainelor cusute la normă; vreau să transmit cumva mai departe energia degajată în momentul creației lor.

Numele artistului intervievat: SkinOsphere

Blog handmade: SkinOsphere.blogspot.com

Magazin online: SkinOsphere.breslo.ro

• Ce este SkinOsphere?

Numele l-am ales după lungi deliberări, cu gândul la un concept de așa natură încât să poată cuprinde în timp și alte produse cosmetice handmade, nu doar săpunurile. Și așa a apărut (într-un moment de maximă inspirație) brandul, dacă îi putem spune așa.

• Privind în urmă, cum v-ați descrie evoluția? Exceptând situația în care ați crescut fără greșeală, care sunt cele mai importante trei lucruri pe care ați fi vrut să le știți despre acest domeniu atunci cand ați început?

Fiind pasionată de handmade și frecventând târgurile de gen, eram mereu impresionată de cât de atrăgătoare, diferite, și apoi, cumpărând și folosindu-le, cât de hidratante și frumos mirositoare sunt săpunurile lucrate manual pe care le găseam la aceste evenimente. Artizanii care se prezentau cu ele erau întotdeauna puțini, de obicei 1, 2 la un eveniment, de aceea varietatea săpunurilor era redusa și curiozitatea mea- în creștere.

Așa am început să studiez pe diverse site-uri secretele manufăcturării săpunului, să descopăr că există mai multe metode de a le produce, de la foarte simplu la cele mai complicate. Am pornit cu metoda cea mai simplă, să îmi fac puțin curaj :) Așa am făcut primele mele săpunuri de glicerină, metoda fiind “topește și toarnă”, o metodă care permite mai multe experimente pe partea de culoare, inserții, modele etc.

Cred că cele mai importante trei lucruri pe care aș fi vrut să le știu când am început, și când încă eram foarte speriată de metoda “la rece” ar fi:

• nu orice ulei esențial este corespunzător din punctul de vedere al calității și al persistenței mirosului în produsul finit, chiar dacă e tot de lavanda ( de ex., contează foarte mult producătorul;
• cum se concepe o rețetă proprie, în așa fel încât săpunul să aibă anumite calități dorite de client;
• ce e indicele de saponificare.

• Ce și pentru cine creați?

Săpunuri și unturi de buze naturale, pentru iubitorii de handmade, de natură și produse naturale, pentru toți cei care folosind produsele noastre ajută la “a da o palmă consumerismului”, cum zice o prietena:)

• Care sunt cele mai trăsnite reacții primite de la cei care află pentru prima dată de la voi că există și altfel de săpunuri decât cele făcute pe bandă rulantă?

Cred că unele produse sunt de-a dreptul apetisante pentru gurmanzi :), am primit multe feedbackuri de genul “îmi vine să îl mănânc”, “sigur nu are calorii?”; sau de la unii care, auzind că sunt făcute cu sodă caustică, întreaba foarte serios dacă nu sunt periculoase pentru piele.

Multe persoane nu știu, din păcate, păcăliți de reclamele și produsele de pe piață, că:

1. nu există săpun fără soda caustică;
2. ph 5.5 nu există decât în detergenți artificiali.

• Există concurență pentru SkinOsphere în România? Ce știți despre ea?

Da, există, însă, din fericire, această activitate nu e așa răspândită în România ca și în străinătate, în SUA sau în Germania, Franța, de ex. Încă :)

Skinosphere are vreo patru-cinci concurenți în România, însă îmi place să mă mândresc cu unicitatea săpunurilor mele, a aromelor și texturii lor.

• Unde vindeți? Unde vindeți cel mai bine?

Cel mai bine, în comunitățile online de handmade, și, bineînțeles, la prieteni și cunoștințe, care apelează regulat la noi, nu numai de sărbători, pentru cadouri, dar și pentru a crea poate niște mărturii deosebite la o nuntă sau un cadou deosebit sub foma unui “delicios” tort de săpun.

• Ce pregătiți în laboratorul vostru secret pentru viitorul apropiat?

Mmm, balsam cu ulei de liliac pentru ingrijirea mâinilor, cremă de cuticule cu lavandă, șampon solid, săpun cu patchouli și alte câteva rețete care sunt însă în faza de proiect și nu pot fi dezvăluite încă :)

Numele artizanului intervievat: Mirela Spătar
Localitate: Timișoara
Blog handmade: QuillingEmotions.com

• Unii oameni (cărora li se spune îndeobște ”scriitori”), transmit frumusețea păstrând coala de hârtie rectangulară și plană. Alții, ca tine, nasc forme complicate, potrivesc nuanțele și texturile pentru ca ochiul privitorului să rămână cu gura căscată. Vouă cum vi se spune?

Dacă prin “Quilling” se înțelege arta de a răsuci hârtia, probabil că cei care practică această “meserie” se numesc artiști care răsucesc hârtia :) nu cred că există un cuvânt anume care să-i defineasca pe acești oameni.

La fel este și în cazul celor care îndoaie coala de hârtie rectangulară și plană (enervant de mult) până o transformă în.. forme, obiecte, personaje etc. (Origami). Cred că aceste două categorii de oameni care “complică lucrurile” și intră în detaliu până la extrem, probabil… sunt simpli artiști.

• Când ai făcut prima floare din hârtie? Ți-o mai amintești?

Bineînteles, prima floare am realizat-o pe la începutul acestui an, din simplă curiozitate, ” să văd dacă știu și eu să fac așa ceva”. Găsisem pe Internet oameni care practică această “meserie” și nu-mi venea să cred ce vedeam, ce se poate face din hârtie și mai ales din resturi de hârtie, bucăți pe care în mod normal nu le mai folosești.

Prima floare nu a fost așa frumoasă, dar următoarele au început să prindă culoare și viață din ce în ce mai mult. E foarte simplu, amesteci o grămadă de hârtiuțe colorate și în câteva minute… mai crește o floare.

• De unde înveți quilling?

Strict să răsucesc hârtiuțe am învățat din câteva tutoriale găsite pe Internet. Există infinit de multe exemple realizate de artiști din lumea întreagă, arta aceasta existând de câteva sute de ani, iar restul se obține doar lăsându-ți imaginația să “controleze totul” :)

• QuillingEmotions.com a avut un precursor sau ai debutat cu acest blog pe domeniu propriu?

QuillingEmotions.com este, pot sa zic, debutul meu. După cum ziceam, primele hârtiuțe au fost tăiate nu cu mult timp în urmă, iar datorită faptului că această îndeletnicire nu este o prioritate pentru mine, încet, încet a apărut QuillingEmotions.com. Mai sunt expuse câteva exemple pe flickr, existând un cont, tot quillingemotions, dar nimic mai mult.

• Cine te înțelege atunci când ore întregi tai și lipești hârtiuțe?

Ei bine, cineva trebuie să mă înteleagă și pe mine. Cu greu, mă înțeleg cei ce sunt în preajmă, prietenul meu, (care, vreau să zic că m-a și ajutat la un moment dat :P ), părintii mei, pe care i-am molipsit, și chiar au incercat și ei. Și alte persoane care au văzut rezultatele, au primit flori de la Mirela și le-au apreciat (lucru pentru care le mulțumesc) cred că m-ar înțelege. Este frumos, într-adevar ia mult timp și multă răbdare, (câteodată nici eu nu mai am răbdare și las totul deoparte) dar tot frumos este.

• Îți poți închipui în acest moment că vreodată vei fi preocupată numai de quilling? Îți doresti asta?

Nu cred, poate dacă aș trăi în altă țară, unde aceste lucruri sunt mai apreciate, mult mai apreciate, dar nici atunci nu aș putea trăi numai din quilling. Spun asta datorită faptului că preocupările mele sunt 90% îndreptate spre arhitectură, domeniu în care și lucrez, și nu se poate compara.

Da, cum am zis și mai sus, tăiatul și lipitul de hârtiuțe este frumos și plăcut ( pentru mine cel puțin) dar una-i să faci o floare pe care să o dăruiești cuiva și alta-i să faci o casă, nu ? Așa că, din punct de vedere profesional, din 100% hârtiuțelor le rămân doar 10 procente.

În urmă cu o săptămână, ediţia online (de Timişoara) a cotidianului ”Adevărul” publica un interviu cu şi despre artista handmade Daciana Cuc de la DacianaDax.wordpress.com. Aceasta, nemulţumită de modificările aduse interviului original şi de faptul că i-au fost atribuite afirmaţii fanteziste, a apelat la mine pentru precizările cuvenite. Recomand tuturor artizanilor să fie foarte atenţi cui şi în ce condiţii acordă interviuri. Şansele ca vorbele să vă fie răstalmăcite sunt direct proporţionale cu importanţa site-ului/ziarului.

Daciana Cuc:

În principal, aş vrea să ating punctele care mi s-au părut schimbate:

• “Tânăra şi-a descoperit pasiunea pentru crearea obiectelor unicat în urmă cu câţiva ani, când a început să confecţioneze diverse podoabe pentru prietene şi cunoscuţi”

Am început să creez obiecte pentru mine, dintr-o întâmplare, acum 8 ani şi apoi le-am vândut într-o galerie de artă, de abia apoi ajungând să fac obiecte pentru prieteni şi familie.

• “Concurenţa pe această linie este destul de redusă, pentru că majoritatea meşterilor lucrează cu aur în România”

”pe partea de handmade, în schimb, există concurenţă şi bine că exista pentru că diversitatea te face să vrei să fii mai bun şi mai interesant şi să aduci ceva nou.”

• “Deşi am absolvit Facultatea de Arhitectură, nu cred că rezist să fac faţă birocraţiei infernale pe care o presupune acest job”

Am spus că, din păcate, în arhitectură partea de birocraţie şi partea de creaţie sunt cam egale şi nu ştiu dacă aş putea să o suport pe prima într-o asemenea cantitate.

• “Pentru clienţii străini care vin în România trebuie să pui totul la punct, iar birocraţia din România, care trebuie “unsă” în permanenţă, este prea sufocantă pentru mine.”

Nu am spus fraza asta niciodată şi, în afara de asta, mi se pare o frază care nu-şi are locul şi nu are legatură cu nimic.

• “Îmi plac oamenii inventivi, care ştiu să facă bani din orice. În special cei care au o pasiune şi învaţă să scoată bani din acea pasiune. Sunt tot mai mulţi tineri care învaţă să se specializeze pe domenii de nişă şi să îşi câştige banii de la un public restrâns, dar educat.”

Îmi plac oamenii inventivi care ştiu să câştige din pasiunea lor, tocmai pentru că făcand ceea ce le place, fac lucrurile bine. Părerea mea e că cine va face un lucru doar pentru bani va sfârşi prin a-l face mult sub standarde.

Mă deranjează că m-a făcut să par extremista. A notat multe lucruri, dar corect ar fi fost să înregistreze conversaţia cu acordul meu, ca să nu existe mai apoi discrepanţe în atât de multe detalii.

Povestea mea e simplă:

Am inceput sa creez bijuterii pentru ca nu mi le permiteam ca studenta, chiar la inceput, mai ales ca imi placeau lucrurile interesante, unice si nu cele de serie.
Sarma a fost cea mai flexibila si la-ndemana, deci am folosit-o ca suport pentru ele.

Datorita unei canicule am intrat intr-o galerie de arta mai micuta, unde am aflat ca accepta obiecte de la studenti. Asa au devenit bijuteriile bani de buzunar. Nu prea se gasea materie prima pentru handmade pe atunci, dar am avut noroc ca am primit ceva pietre semipretioase si sarma, asa, de inceput, de la rude si prieteni.

Indemanarea si imaginatia am mostenit-o de la parinti si bunici. Daca ma gandesc bine, parca le-am adunat pe toate ca sa se potriveasca si sa pot face ceea ce fac :), iar Inspiratie exista si va exista mereu, in jurul meu: natura, arhitectura, arta, oameni, in cine stie ce detaliu sau gand.

De doi ani lucrez in stilul pe care il vedeti si sarma e acum mai mult decat un suport. Am invatat sa fac ceea ce fac singura, folosind doar la inceput cateva tutoriale simple, gratuite gasite pe internet. Faptul ca am studiat arhitectura ajuta mult, am ochiul format pentru dimensiuni si ore de migaleala la machete. M-am dezvoltat si am inventat treptat si mi se pare ca stilul acesta ofera multe posibilitati, dar sper sa pot sa invat si alte tehnici de lucru.

Cu bucurie pot sa spun ca prietenii si rudele m-au sustinut si au cumparat primii de la mine, ca apoi, treptat, sa ajunga sa vina sa cumpere oameni de peste tot, inclusiv straini.

Cel mai mult ma bucur cand stiu ca cineva va purta un obiect creeat de mine cu placere si cand vad ca oamenii revin si apreciaza ce fac.

Cand am fost intrebata prima data daca eu cred ca voi putea trai si mai apoi daca ma voi putea realiza pe acest domeniu, am spus cel mai puternic DA posibil si cred ca incet, incet acest da se transforma in realitate.

Numele artistului intervievat: Cristina Cristea
Blog de artizanat: http://designerdebijuterii.com
Magazin online:http://www.breslo.ro/Shop/cristinacristea
Site de artizanat:http://www.banadesigns.com/
Forum de artizanat: Clubul Designerilor de Bijuterii

• În luna aprilie, aţi organizat un concurs pe forumul de handmade. Tema lui era ”Mireasa”, iar participantele se înscriau în competiţie cu bijuterii sau diferite accesorii. Cât de disputat a fost premiul şi în ce a constat acesta?

Concursul a fost organizat şi premiat de Maria, tema fiind aleasă aleator dintr-o listă lungă de sugestii ale membrelor forumului. Premiul a constat în mărgele şi accesorii de diferite dimensiuni, albe sau argintii, în ton cu tema concursului, potrivite pentru designul bijuteriilor de mireasă.

Citește întreg articolul…

Numele artistului intervievat: Roxanna Olteanu

Localitate: Bucureşti

Blog de handmade: http://Roxellini.blogspot.com/

• Când ai început să creezi? Ai văzut totul de atunci ca pe o afacere?

Totul a început dintr-o joacă, fără a mă gândi vreodată că va deveni o preocupare pe termen lung pentru mine, deşi sunt pasionată de artă şi design. Eram în vacanţă, aveam la dispoziţie mai mult timp şi am încercat să modelez câteva figurine. Simţul pentru frumos şi creativitatea nu mi-au lipsit niciodată, însă nu am fost convinsă de o singură abilitate: îndemânarea. După ce mi-am creat primele modele de bijuterii, mi-am dat seama că mă pot descurca şi m-am decis să continui. Citește întreg articolul…

Numele artistului intervievat: Diana
Localitate: Sibiu
Site handmade: http://www.bijuterii-unicat.ro/
Magazin online: http://www.breslo.ro/Shop/dianathema
Clic pe imagini pentru mărire

• Ce pondere au bijuteriile confecţionate la comandă pentru mirese în totalul celor pe care le realizaţi?

Bijuteriile pentru mirese reprezintă o categorie specială pentru mine. De obicei, aceste mirese mă “găsesc” fie printr-o recomandare, fie pe Internet.

Nu am forţat niciodată nota asupra acestor bijuterii deoarece nu sunt tocmai uşor de realizat. Şi aici nu mă refer la metoda/tehnica folosită ci la tot procesul de creaţie. Totul trebuie să se potrivească perfect! Accesoriile trebuie să se asorteze în primul rând cu vestimentaţia, coafura, apoi cu florile şi uneori chiar cu decorul în care va avea loc evenimentul. Citește întreg articolul…

Numele artiştilor intervievaţi: Olga Nedbailo şi Anna Popov;
Localitate: Chişinău, Republica Moldova;
Magazin online: http://Ju-Bijoux.com
Galerie de fotografii ale bijuteriilor: Flickr

• Când şi în ce circumstanţe a apărut Ju-Bijoux?

Olga: Ca şi toate celelalte lucruri bune şi frumoase, ideea de a crea bijuterii de autor sub brandul “Ju-Bijoux” a apărut spontan, în anul 2009.

Înainte să apară Ju-Bijoux, atât eu cât şi Ana eram pasionate de bijuterii şi de crearea acestora încă de mici copii.
Pe peninsula Cola -Federaţia Rusă, (acolo m-am născut) crearea de bijuterii şi diverse accesorii lucrate manual este un obicei, un obicei foarte frumos, care s-a păstrat până în ziua de azi. Citește întreg articolul…

…sau cum e să fii artist handmade în Republica Moldova.

Numele artistului intervievat: Inga Zaiaţ

Localitate: Chişinău, Republica Moldova

Blog handmade: http://Ginga.jimdo.com

• Ce ne poţi spune despre tine pentru ca cititorii să-şi poată crea o impresie cel puţin apropiată de realitate? Unde locuieşti şi care este principala activitate care îţi umple timpul?

Am început acum 5-6 ani să practic crearea bijuteriilor. Chiar dacă am facultate în alt domeniu, oricum dintotdeauna mi-am dorit să fac design, mai întâi vestimentar, după care cel ce ţine de accesorii. Citește întreg articolul…