Numele artizanului intervievat: Marian Stoian
Blog de handmade: Hueroth.blogspot.com
Vă rog să ne spuneți câteva cuvinte despre dumneavoastră. Aveți studii în domeniul artistic? Care sunt cele mai importante realizări cu care vă puteți lăuda?
Am început să desenez de la vârsta de 13-14 ani, iar această ocupație a devenit din ce în ce mai serioasă cu timpul. Nu am făcut nici un fel de studiu în vreo școală de specialitate, dar am avut norocul să dau peste oamenii potriviți care să mă îndrume.
Primul meu profesor de desen este cel cu care am schimbat foarte multe idei și datorită căruia am reușit să-mi educ simțul observării și să am o perspectiva mult mai de ansamblu asupra lucrurilor. Aș putea spune că nu am învățat cu el atât de mult să desenez cât am învățat să gândesc pentru a desena, și aceasta este cea mai mare realizare pe care o am.
Am avut onoarea să învăț sculptura și medalistica cu profesorul Nicolae Trepăduș, cu care am expus o serie de medalii la Festivalul George Enescu din 2005. Colaborarea cu domnul profesor Trepăduș a dus la extinderea de la două dimensiuni la a treia – sculptura și în felul acesta la o înțelegere mult mai bună a volumelor, a suprafețelor și a texturilor.
Colaborarea cu domnul profesor Trepăduș a dus la extinderea de la două dimensiuni la a treia – sculptura și în felul acesta la o înțelegere mult mai bună a volumelor, a suprafețelor și a texturilor.
În prezent, caut să experimentez mai multe domenii din artă și să împărtășesc experiența pe care o adun cu puținii entuziaști care sunt suficient de deschiși ca să mai facă asta.
Ce confecționați, în principal? Acest tip de produse v-a fost impus de piață sau pur și simplu credeți că e ceva la care vă pricepeți, iar confecționarea lor vă face plăcere?
Îmi place să îmi amintesc o vorbă a unui foarte bun profesor de teatru – “Spectatorul trebuie să primească un pumn în gură la fiecare replică pe care o spui, mă!”. Știu că nu-mi reușește de fiecare dată când fac o lucrare, dar de fiecare dată îmi dau toată silința.
Experimentarea mi-a adus de fiecare dată noul (nou pentru mine, nu nou ca concept în lumea artistică) care mă ține motivat să învăț cât mai mult din acest domeniu. Este ca o mare construcție pe care, dacă o construiești cum trebuie, crește înaltă, simetrică și rezistentă.
Ceea ce am scris, mai mult determina și răspunsul următor- nu piața mi-a impus stilul de lucru, ba, din contră, am primit comenzi tocmai după lucrările expuse. Întotdeauna m-a interesat expresia și sunt sigur că întotdeauna va atrage atenția oamenilor orientați spre frumos.
Când v-a venit ideea proiectului ”Roata olarului”, cum decurge acesta și ce ați învățat din el?
”Roata Olarului” a venit din nevoie. Acum 5 luni, am fost anunțat că trebuie să lucrez 30 de sfeștnice din lut sau din pastă modelatoare (alegerea mea). Având destul timp până la data limită, m-am apucat să lucrez încet încet, unul câte unul, dar se lucrau greu, ieșeau asimetrice, nu se îmbinau bine și nu le puteam face un model decent.
Primul lucru pe care l-am făcut a fost sa ma duc să-mi cumpar scândura și placaje pentru a-mi construi singur roata, așa cum știu eu. După o muncă de 2 zile în care mai mult am improvizat decât am lucrat după un plan anume, a răsărit roata pe care o vedeți pe blogul meu, dar fără roata de jos. După încă o săptămână, presat de timp, am hotărât să îi pun și roata mare de jos, deoarece nu am găsit o soluție de a regla turația la motorul pe care voiam să-l instalez.
Aș spune că această comandă a fost o provocare, dar și pretextul pentru care am construit această roată. Cred că indiferent dacă era această comandă sau nu până la urmă tot construiam așa ceva.
Unde și cum vă promovați creațiile? Ce părere aveți despre mediul online? Credeți că avantajele unui blog sau magazin online le vor depăși vreodată pe cele ale unei galerii de artă sau magazin “palpabile“?
Îmi promovez creațiile pe blogul meu și pe flickr, cu alte cuvinte în principal în mediul online. Sunt sigur că este mai avantajos să îți promovezi lucrările pe termen lung într-un mediu online, dar depinde foarte mult de cât investești în asta.Putem vorbi aici de foarte multe aspecte cum ar fi spațiul, transportul, depozitarea, întreținerea și efortul fizic efectiv făcut pentru o galerie palpabilă.
Bineînțeles că nu pot să neg plăcerea de a privi direct o operă de artă veritabilă, dar, pentru cei mai mulți și pentru cei care nu au acces la astfel de privilegii, mediul online este unul care poate aduce beneficii.
Pe langă întrebări, consider că e important să spun ce încerc să fac cu blogul meu pe langă a-mi promova lucrările. De curând, discutam cu o colegă de facultate despre un desen pe care l-am expus acolo și o întrebam de ce nu îmi scrie un comentariu dacă îi place ceva. Răspunsul ei de atunci m-a determinat să scriu despre cum se dă un feedback sau cum se face un review la o operă de artă.
Atunci mi-am dat seama că pentru ca noi, artiștii, să fim apreciați la adevărata noastră valoare, trebuie să oferim posibilitatea de a fi înțeleși și de a-i educa pe ceilalți în măsura în care putem. Restul de articole au apărut din aceleași motive pe blogul meu și voi continua cu altele mai complexe și mai bine conturate și documentate.
Zero comentarii
