Numele artizanului intervievat:Veronica Svanström

Blog handmade:http://scrapbookemporio.blogspot.com/

Magazin online: http://scrapbookemporio.com/

Cine şi când ţi-a insuflat pasiunea pentru scrapbooking? Ce amintiri legate de acest domeniu ai din perioada de dinainte să “treci la profesionişti“?

Dacă-mi este permis, aş vrea să explic puţin cititorilor care este ideea acestui hobby.

La origine, scrapbooking-ul a apărut din dorinţa oamenilor de a-şi păstra şi transmite amintirile. Ulterior, când conceptul de “arbore genealogic” a devenit foarte popular, scrapbooking-ul a constituit metoda perfectă pentru a crea albume de familie. Acestea erau decorate cu diverse obiecte şi suveniruri specifice unei anumite perioade sau aparţinând diverşilor membri ai familiei, toate concentrate în jurul fotografiilor.

Apoi, tematicile acestor albume s-au diversificat, în ziua de azi creându-se albume din orice motiv care ne trezeşte amintiri plăcute: naştere, botez, nuntă, începutul şcolii, animăluţul de companie, anotimpul preferat, sărbătorile de Crăciun sau de Paşte etc.

Este de-a dreptul emoţionant când ne gândim că, peste sute de ani, răsfoind paginile acestor albume, urmaşii noştri vor putea participa la aventura vieţii noastre.

Revenind la întrebarea iniţială, totul s-a întâmplat în timpul unei vizite neplanificate la prietena mea Anne, care practica acest hobby de aproape 10 ani şi predă cursuri de scrapbooking aici, în Suedia. Mi-amintesc că mai întâi am trecut prin albumele scrapbook create de ea de-a lungul timpului. Erau destule, normal, şi cu acea ocazie mi-amintesc că am conştientizat mai mult decât oricând importanţa fotografiilor în viaţa noastră. Mai exact, cât de important este să transmitem o moştenire de acest tip generaţiilor următoare.

Apoi am intrat în atelierul ei de lucru. Acela a fost momentul în care am fost definitiv cucerită de acest hobby, am simţit că nu mai vreau să plec de acolo. Atelierul ei era plin cu multe produse, toate foarte delicate şi necunoscute mie. Simţeam că trebuie să aflu totul despre fiecare dintre ele dar, mai ales, că trebuie să le am pe toate ;)

Mai întâi a fost blogul , apoi magazinul online de produse dedicate scrapbooking-ului. Dezvoltarea aceasta a venit firesc datorită reacţiei satisfăcatoare primita din partea vizitatorilor sau a fost programată?

Având în vedere faptul că eram pasionată până peste cap de acest hobby, am simţit imediat dorinţa de a împărtăşi această pasiune cu semenii mei din ţară. O dată pentru că acest hobby era ceva cu totul nou pentru noi şi apoi datorită faptului că, din punctul meu de vedere, noi românii suntem un popor de oameni sensibili la frumos şi talentaţi. Prin urmare, ideea blogului s-a impus de la sine.

Apoi, având în vedere reacţiile pozitive şi receptivitatea cu care a fost primită ideea, s-a conturat ideea magazinului. Care obligatoriu trebuia să fie online, pentru ca toata lumea, din orice colţisor al ţării, să aibă acces la produse, fără a trebui să se deplaseze în nu ştiu ce oraş pentru a şi le procura.

Pe ce criterii selectezi tipurile şi mărcile produselor comercializate? Le-ai folosit tu insăţi, ţi-au fost recomandate?

Sunt mărci de renume în domeniu, produsele fiind deci de cea mai bună calitate. Aceasta o pot confirma mai ales clienţii.

De ce sunt atât de multe produse disponibile numai pe bază de comandă?

Nu sunt deloc multe comparativ cu cele care sunt în stoc. Pentru produsele care sunt valabile numai pe bază de comandă nu s-a înregistrat încă o cerere foarte mare, prin urmare nu ar fi convenabil să le avem pe stoc.

Persoanele interesate ştiu că nu trebuie decât să ne scrie la adresa info@scrapbookemporio.com iar noi le vom furniza produsele comandate în cel mai scurt timp.

De fapt, pentru Cuttlebug – cu matriţele de decupare şi embosare aferente – am livrat comenzi, iar altele sunt în derulare. La fel şi pentru ştampile, care sunt solicitate nu doar de persoane pasionate de scrapbooking, ci şi de designeri vestimentari, de exemplu.

Toţi au conştientizat cât de mult facilitează ştampilele procesul creaţiei. De altfel, asta se explică atât în detaliile aferente fiecărui produs – disponibile pe site-ul magazinului – cât şi în articolele special dedicate de pe blog.

Intenţionezi să-ţi extinzi activitatea de antreprenor şi în Suedia. Cum privesc suedezii scrapbooking-ul? Există o tradiţie sau urmează curentele internaţionale?

Într-adevăr, în Suedia, scrapbooking-ul este un hobby practicat în masă, ca peste tot în lume, de altfel.

Întâlnirile – numite “scrap crops” – sunt ceva frecvent aici, iar lumea vine nu doar pentru a crea şi învăţa despre produse şi tehnici noi, dar şi pentru a se relaxa şi a socializa. Este o atmosferă extraordinară, în care toţi se ajută reciproc, fie că se cunosc sau nu.

În luna iulie, ai organizat Prima Întâlnire de Scrapbooking din România, la grădiniţa Butterfly din Craiova. Ce aşteptări aveai şi cum a decurs workshopul?

Eram în mijlocul perioadei de concedii şi aproape toată lumea era plecată. De aceea, nu aveam aşteptări prea mari din punct de vedere al participării. Însă toţi cei care au fost prezenţi au fost mai mult decât receptivi la tot ceea ce s-a prezentat în timpul întâlnirii, au creat ei înşişi prin această tehnică şi au obţinut creaţii incredibil de autentice.

Au fost foarte încântaţi că au venit şi abia aşteaptă să vină la următoarea întâlnire de acest gen. Cu această ocazie, le mulţumim încă o dată şi îi aşteptăm la următoarea întâlnire.

Consideri că există o comunitate a scrapperilor români sau stadiul actual în care se află fenomenul nu a permis această cristalizare?

Scrapbooking-ul fiind un concept foarte nou în Romania, cred ca această comunitate nu există încă. Însă am convingerea că se va forma cât de curând.

De ce scrapbooking?

De ce nu?

Personal vorbind, pentru că vine în întâmpinarea pasiunii mele pentru frumos şi îmi permite să dau frâu liber imaginaţiei. Ah, şi mai e un aspect foarte important: mă ţine departe de calculator ;)

Apoi, pentru că este ceva nou, foarte frumos, care permite realizarea unei game foarte vaste de obiecte – invitaţii de nuntă sau botez, felicitări pe orice temă imaginabilă, mărţişoare, podoabe pentru pomul de iarnă, rame de tablou, puşculiţe etc.

Astfel, pentru artizanii români se evidenţiază o nouă tehnică de lucru şi, implicit, o sursă de venit. Ei s-ar remarca imediat pe piaţă prin tehnica aplicată, produsele folosite şi, nu în cele din urmă, prin sentimentul transmis.

Scrapbooking-ul este şi o metodă de socializare, oferindu-ne ocazia de a petrece mai mult timp cu familia sau prietenii, acasă sau în aer liber, de a lega noi prietenii şi, în general, de a ne relaxa într-un mod mai mult decât creativ.

Nu în ultimul rând, consider că este necesar să menţionez faptul că scrapbooking-ul este o formă artistică şi un hobby care dezvoltă multe dintre abilităţile copiilor (abilităţi de socializare, îndemânare, simţ artistic, capacitate organizatorică, abilităţi de exprimare verbală şi non-verbală, încrederea în sine etc.), ceea ce îl recomandă pentru activităţile de lucru manual şi orele de atelier din grădiniţe şi scoli.

De asemenea, contribuie într-un mod natural la crearea şi menţinerea de legături strânse între copii şi ceilalţi membri ai familiei.

7 comentarii

Am primit următorul comentariu de la, aparent, unul dintre cei patru artizani care au participat la  un vizitator al Bacău- Târg handmade de bijuterii și accesorii unicat- 6/7 august 2010

Vreau să transmit tuturor artizanilor și vizitatorilor că impresiile lor despre târgurile la care au participat (fie că au aflat de acele evenimente de aici sau nu) sunt binevenite. Nu voi ascunde niciodată reacțiile atât timp cât sunt sincere. Nici nu cred că suntem sau ar trebui să fim o familie mare și fericită, nici nu am contract de imagine cu vreun organizator de târguri.

Getta

Am fost azi la Târgul de la Bacău. Și, țineți cont, am făcut câteva zeci de km să ajung acolo. De fapt, unde? Din gură în gură și anevoios pentru un turist răvășit de caniculă și dezorientat, am identificat locația. Adică liceul în jurul căruia am început să caut un târg cu tarabe multicolore, animate, răsplata meritată pentru un client nebun care iubește handmade-ul. În sfârșit, am dat de trei mese plângăcioase, sărăcuțe până la faliment, adăpostite ca niște orfeline de terasa unei cafenele. Două fete se retrăseseră la umbra unei mese a cafenelei, în timp ce una se încăpățâna să croșeteze oarece lucrușor. Dezolantă atmosferă! Dezolantă țară!

Am lăsat pe cele două consumatoare de la masa în plata lor, am rostit câteva cuvinte de nedumerire către Penelopa și gata!

Sigur,criza e de vină, dar și organizarea, participarea, calitatea exponatelor. Și orașul în sine, prea mic, prea cucerit de mall-uri. Și căldura insuportabilă. Sigura consolare pentru mine e că v-am transmis în direct. În rest, târgul n-a fost “făcut de mână”, ci “făcut de oaie”. Oricum, nu disper.

5 comentarii

Numele artizanului intervievat: Marian Stoian

Blog de handmade: Hueroth.blogspot.com

Hueroth

Vă rog să ne spuneți câteva cuvinte despre dumneavoastră. Aveți studii în domeniul artistic? Care sunt cele mai importante realizări cu care vă puteți lăuda?

Am început să desenez de la vârsta de 13-14 ani, iar această ocupație a devenit din ce în ce mai serioasă cu timpul. Nu am făcut nici un fel de studiu în vreo școală de specialitate, dar am avut norocul să dau peste oamenii potriviți care să mă îndrume.

Primul meu profesor de desen este cel cu care am schimbat foarte multe idei și datorită căruia am reușit să-mi educ simțul observării și să am o perspectiva mult mai de ansamblu asupra lucrurilor. Aș putea spune că nu am învățat cu el atât de mult să desenez cât am învățat să gândesc pentru a desena, și aceasta este cea mai mare realizare pe care o am.

Am avut onoarea să învăț sculptura și medalistica cu profesorul Nicolae Trepăduș, cu care am expus o serie de medalii la Festivalul George Enescu din 2005. Colaborarea cu domnul profesor Trepăduș a dus la extinderea de la două dimensiuni la a treia – sculptura și în felul acesta la o înțelegere mult mai bună a volumelor, a suprafețelor și a texturilor.

Colaborarea cu domnul profesor Trepăduș a dus la extinderea de la două dimensiuni la a treia – sculptura și în felul acesta la o înțelegere mult mai bună a volumelor, a suprafețelor și a texturilor.

În prezent, caut să experimentez mai multe domenii din artă și să împărtășesc experiența pe care o adun cu puținii entuziaști care sunt suficient de deschiși ca să mai facă asta.

placheta din ipsos

Ce confecționați, în principal? Acest tip de produse v-a fost impus de piață sau pur și simplu credeți că e ceva la care vă pricepeți, iar confecționarea lor vă face plăcere?

Îmi place să îmi amintesc o vorbă a unui foarte bun profesor de teatru – “Spectatorul trebuie să primească un pumn în gură la fiecare replică pe care o spui, mă!”. Știu că nu-mi reușește de fiecare dată când fac o lucrare, dar de fiecare dată îmi dau toată silința.

Experimentarea mi-a adus de fiecare dată noul (nou pentru mine, nu nou ca concept în lumea artistică) care mă ține motivat să învăț cât mai mult din acest domeniu. Este ca o mare construcție pe care, dacă o construiești cum trebuie, crește înaltă, simetrică și rezistentă.

Ceea ce am scris, mai mult determina și răspunsul următor- nu piața mi-a impus stilul de lucru, ba, din contră, am primit comenzi tocmai după lucrările expuse. Întotdeauna m-a interesat expresia și sunt sigur că întotdeauna va atrage atenția oamenilor orientați spre frumos.

roata olarului

Când v-a venit ideea proiectului ”Roata olarului”, cum decurge acesta și ce ați învățat din el?

”Roata Olarului” a venit din nevoie. Acum 5 luni, am fost anunțat că trebuie să lucrez 30 de sfeștnice din lut sau din pastă modelatoare (alegerea mea). Având destul timp până la data limită, m-am apucat să lucrez încet încet, unul câte unul, dar se lucrau greu, ieșeau asimetrice, nu se îmbinau bine și nu le puteam face un model decent.

Primul lucru pe care l-am făcut a fost sa ma duc să-mi cumpar scândura și placaje pentru a-mi construi singur roata, așa cum știu eu. După o muncă de 2 zile în care mai mult am improvizat decât am lucrat după un plan anume, a răsărit roata pe care o vedeți pe blogul meu, dar fără roata de jos. După încă o săptămână, presat de timp, am hotărât să îi pun și roata mare de jos, deoarece nu am găsit o soluție de a regla turația la motorul pe care voiam să-l instalez.

Aș spune că această comandă a fost o provocare, dar și pretextul pentru care am construit această roată. Cred că indiferent dacă era această comandă sau nu până la urmă tot construiam așa ceva.

vase

Unde și cum vă promovați creațiile? Ce părere aveți despre mediul online? Credeți că avantajele unui blog sau magazin online le vor depăși vreodată pe cele ale unei galerii de artă sau magazin “palpabile“?

Îmi promovez creațiile pe blogul meu și pe flickr, cu alte cuvinte în principal în mediul online. Sunt sigur că este mai avantajos să îți promovezi lucrările pe termen lung într-un mediu online, dar depinde foarte mult de cât investești în asta.Putem vorbi aici de foarte multe aspecte cum ar fi spațiul, transportul, depozitarea, întreținerea și efortul fizic efectiv făcut pentru o galerie palpabilă.

Bineînțeles că nu pot să neg plăcerea de a privi direct o operă de artă veritabilă, dar, pentru cei mai mulți și pentru cei care nu au acces la astfel de privilegii, mediul online este unul care poate aduce beneficii.

masca handmade

Pe langă întrebări, consider că e important să spun ce încerc să fac cu blogul meu pe langă a-mi promova lucrările. De curând, discutam cu o colegă de facultate despre un desen pe care l-am expus acolo și o întrebam de ce nu îmi scrie un comentariu dacă îi place ceva. Răspunsul ei de atunci m-a determinat să scriu despre cum se dă un feedback sau cum se face un review la o operă de artă.

Atunci mi-am dat seama că pentru ca noi, artiștii, să fim apreciați la adevărata noastră valoare, trebuie să oferim posibilitatea de a fi înțeleși și de a-i educa pe ceilalți în măsura în care putem. Restul de articole au apărut din aceleași motive pe blogul meu și voi continua cu altele mai complexe și mai bine conturate și documentate.

Zero comentarii

Numele artizanului intervievat: Marta Claudia
Magazin online: Imaginative-Art
Marta Cladia

Care este ocupația ta principală? Studiile tale sunt legate de designul vestimentar?

Domeniul de design grafic este teritoriul pe care operez, ca ocupație principală fiind angajată la o firmă de specialitate din Timișoara. Dar specialitatea aleasă în facultate ca domeniu principal a fost designul vestimentar, grafica fiind secunda specializare urmată.

Masterul am ales să-l urmez tot în zona designului vestimentar cu un proiect experimental ce cuprindea o zonă de obiect artistic îmbinată cu fotografia și filmul. Astfel ca specializarea mea ca designer vestimentar s-a realizat în 7 ani, dar legătura cu zona artistică a început mult mai devreme, din școala, clasa a 5-a, urmând Liceul de Arte Plastice.

Este interesant că “prima dragoste”, specialitatea urmată în școală și apoi în liceu timp de 8 ani, grafica a devenit profesia mea și nu designul vestimentar cum era firesc. Am lucrat și ca designer vestimentar dar nu e la fel de profitabil aici și în București nu am vrut să mă mut!

Când ai știut că ai talent și vei avea succes cu hainele pe care le confecționezi? Te îndoiești vreodată de tine?

Nu “am știut” niciodată că am talent. Am avut însa, de la grădiniță începând, dorința continuă de a desena și o tendință spre visare, mereu îmi era necesar să explorez și alte lumi decât cea în care trăiam. Printre altele, desenam și tot felul de personaje înveșmântate în costume fantastice, deci o legătură cu designul vestimentar exista de atunci.

Mediul competitiv în care am crescut m-a făcut să nu “știu” că am talent ci să lupt să dovedesc, să-mi dovedesc că am talent.

Fiind o perfecționistă fără leac, mă îndoiesc în continuu de ultima creație, mă îndoiesc că e tot ce pot da, caut să-mi arăt că pot mai mult, dar nu mă îndoiesc niciodată de propria persoană. A fi complexat sau lipsit de orgoliu e un drum ce nu poate fi compatibil cu creația artistică.

Progresul în artă, cum îl simt eu, vine din acea luptă continua ce se dă în tine între “a crede” că o dată o să realizezi ceva extraordinar și a te îndoi de fiecare dată că acel moment a sosit deja.

Cu ce materiale preferi să lucrezi și de ce?

Eu prefer să lucrez cu materiale de calitate și cu personalitate. De multe ori, îmi individualizez textura țesăturii prin intervenții manuale de genul: pictură manuală, colaj textil, broderie simpla sau cu inserție de mărgele, prin texturarea în volum a materialului, prin pliseuri de diferite forme cusute manual.

Unde și cum îți promovezi creațiile? Care este cea mai potrivită metodă în cazul tău?

Sunt atâtea persoane care, fără a avea mare lucru de spus, dețin cel puțin un blog, încât sunt mirat că tu, designer vestimentar, nu apelezi la această modalitate de prezentare.

Comenzile au venit de la sine, din “om in om” cum se zice. E îmbucurător să vezi oameni mulțumiți care vin la rândul lor cu alții. Am avut produse și în galerii și boutiquri. Pentru timpul ce îmi rămânea pentru această activitate, mie îmi era suficientă această “metodă de promovare”.

Am fost promovată și prin apariții la televiziunea locala sau apariții în presa scrisă. Acestea au venit ca urmare a câștigării unor concursuri și participării la expoziții colective sau personale pe tema designului vestimentar.

În ceea ce privește încercarea mea de a mă promova singură, am început realizarea unui sait care să mă caracterizeze ca profil artistic, și va urma și un magazin online. Breslo și Flu.ro au fost saiturile unde mi-am vândut creațiile.

Ce îți dorești să realizezi în acest domeniu în viitorul apropiat?

Prezentările de modă simple mi s-au părut plictisitoare și fade, dar show-uri de modă creative aș mai face. De asemenea,  m-ar tenta costumele de teatru și crearea de veșmânt-obiect artistic.

Aș continua cu expozițiile, au o arie de desfășurare mai mare și lasă un timp mai îndelungat privitorului să mediteze asupra celor înfățișate, poți crea un “dialog” mai profund cu spectatorul.

În rest, vreau să continui neabătută și nepervertită cu atitudinea inițială; prin aceasta mă refer la realizarea de costumații unicat, cu multă lucrătura manuală, încărcate de spirit și energie pozitiva.

Îmi doresc ca cea care poartă hainele mele să simtă cu adevărat că îmbracă ceva prețios, ceva cu adevărat diferit de “răceala” hainelor cusute la normă; vreau să transmit cumva mai departe energia degajată în momentul creației lor.

corset handmade
bluza handmaderochie handmadebluza handmade

2 comentarii

Numele artistului intervievat: Roxanna Olteanu Roxanna Olteanu, artizan

Localitate: Bucureşti

Blog de handmade: http://Roxellini.blogspot.com/

  • Când ai început să creezi? Ai văzut totul de atunci ca pe o afacere?

Totul a început dintr-o joacă, fără a mă gândi vreodată că va deveni o preocupare pe termen lung pentru mine, deşi sunt pasionată de artă şi design. Eram în vacanţă, aveam la dispoziţie mai mult timp şi am încercat să modelez câteva figurine. Simţul pentru frumos şi creativitatea nu mi-au lipsit niciodată, însă nu am fost convinsă de o singură abilitate: îndemânarea. După ce mi-am creat primele modele de bijuterii, mi-am dat seama că mă pot descurca şi m-am decis să continui. Citește întreg articolul…

Zero comentarii

…sau cum e să fii artist handmade în Republica Moldova.Inga Zaiaţ

Numele artistului intervievat: Inga Zaiaţ

Localitate: Chişinău, Republica Moldova

Blog handmade: http://Ginga.jimdo.com

  • Ce ne poţi spune despre tine pentru ca cititorii să-şi poată crea o impresie cel puţin apropiată de realitate? Unde locuieşti şi care este principala activitate care îţi umple timpul?

Am început acum 5-6 ani să practic crearea bijuteriilor. Chiar dacă am facultate în alt domeniu, oricum dintotdeauna mi-am dorit să fac design, mai întâi vestimentar, după care cel ce ţine de accesorii. Citește întreg articolul…

Zero comentarii

Exceptând miliardarii excentrici care pun mărgele pe aţă din plictiseală, artizanul vrea să şi câştige din munca sa. Că vorbim de câteva sute de lei/lună sau, în cazuri rare, de mii de lei, profitul este binevenit. Mai ales dacă eşti atât de pasionat încât nu mai vrei să faci nimic altceva.

Totuşi, deşi realitatea îi contrazice, mulţi afacerişti cred că artizanii fac bani. Înţelegeţi, bani mulţi de nu-i pot număra. Aşa că apar anunţuri ca cel de dedesubt:

anunt

Mi se pare o sumă mare pentru un artizan. De fapt, pentru oricine nu vinde plante etnobotanice sau alcool, este o suma indecenta.

Să facem un calcul simplu: 4500 de euro= 18 808,3178 lei. Sezonul durează 6, 7 luni ==> o chirie de aproximativ 2700 de lei/ lună. Chiar dacă am înghesui trei artizani acolo, câte bijuterii, haine sau orice ar produce ar trebui să vândă pentru ca, trăgând linie la sfârşitul sezonului, să fie mulţumiţi? Mai ales că oamenii nu mai dispun de lichidităţi ca în alţi ani şi, în plus, la doi metri de plajă lumea este acolo pentru distracţie şi nu cumpărături. Iar în zilele ploioase poţi trage liniştit oblonul.

Dar poate că mă înşel şi ocazia oferită este profitabilă şi pentru artizan. De aceea, rog artizanii să îmi spună în comentarii, anonim sau nu, care este suma medie pe care o numesc profit la sfârşitul lunii. În acest fel, putem afla şi alte lucruri interesante :)

3 comentarii

Numele artizanului intervievat: Alexandra Gatin  poza artizan
Localitate: Bucureşti
Blog handmade: http://www.andutza-accessories.blogspot.com/
Magazin online (Breslo): http://www.breslo.ro/Shop/alexandragatin

  • Eşti artist handmade full-time sau confecţionarea manuală a bijuteriilor este pentru tine o activitate secundară?

coliere confectionate manualNu mă consider „artist”, poate cel mult artizan. Mereu am fost o persoană îndemânatică şi orientată către creaţie. Visul copilăriei mele era să am propria casă de modă. între timp, am urmat un liceu cu profil uman şi o facultate de limbi străine, apoi am ajuns să lucrez în domeniul vânzărilor şi asta fac şi în prezent. Spiritual însă, sunt artizan full-time. Citește întreg articolul…

3 comentarii
haine dama crosetate
Gariana

Parteneri

Comentarii recente

Arhiva

clubul designerilor de bijuterii

Etichete