-
18
Jun
Câştigă două brăţări ale prieteniei, confecţionate manual de Daniela de la WhenICraftIsmile.blogspot.com!
Regulamentul concursului
Vorbeşte-ne despre cea mai bună prietenă a ta şi îţi vor fi oferite cele 2 brăţări din imagine. Câştigătorul/câştigătoarea va fi ales/aleasă joi, 24 iunie 2010, după ora 12:00, de către creatoarea brăţărilor, Daniela de la WhenICraftIsmile.blogspot.com.
Premiul
21 comentarii to “Câştigă două brăţări ale prieteniei de la ”When I craft, I smile”!”
Alaturi de prietena mea cea mai buna, ma leaga o prietenie foarte stransa. Aproape 10 ani de cand suntem prietene. La inceput totul a fost o joaca, atunci cand ne jucam cu papusile, faceam mancare din flori, haine la papusi..Cu timpul, odata cu cresterea in varsta, am inceput sa avem probleme, si mereu ne.am sfatuit una pe cealalta, si ne.am ajutat sa trecem peste. Ea a fost mereu alaturi de mine, indiferent de situatie, in momentele grele a incercat sa.mi ridice moralul, iar cand eram fercita, ea se bucura alaturi de mine. Este una din putinele persoane care poate sa pastreze un secret si care da niste sfaturi absolut minunate. Pentru ca o prietenie trece si prin foc!!!
prietenie…hmmmm…ce o fi prietenia?ei bine…e un cuvant ciudat pe care multi il folosesc,desi chiar n’au idee ce inseamna!k sa aflam intelesul acestui cuvant trebuie sa cautam in dictionar.nu,nu in DEX,si niki pe google,ci in dictionarul inimii,dictionarul in care gasim orice,fara a ne da mereu seama de asta.ei bine,prietenia e ceva special,ceva magik,ce leaga destinele a 2 persoane.e umbra serii ce se intalneste odata cu apusul soarelui vietii.e ceva neexplicabil in cuvinte,pt k prietenia nu se explica,ea se simte.
dar la ce sunt buni prietenii?sa ai companie?nu.sa ai faima?nu.sa ai bani?nu.sa ai cu cine iti pierde timpul?nu.ce reprezinta ei?o parte din inima ta?nu.o persoana la care ti?nu.prietenii nu sunt buni in viata,ci sunt insasi viata.prietenii nu sunt buni pt a avea cu cine sa iti petreci timpul,ci sunt insasi timpul.prietenii nu te invata lucruri,ci doar iti amintesc ce sti deja atunci kand ai nevoie.prietenii nu reprezinta o parte din inima ta,ci sunt inima ta.prietenii nu sunt persoane la care ti,ci persoane pe care le iubesti.
acum,cand stau si ma gandesc la toate aceste crieterii,imi vine in minte o singura persoana:cosmina:x.
imi aduc aminte k,in urma cu 2 ani,pe data de 15 iunie,viata mea s’a schimbat radical.pana atunci eram o persoana posomorata,care nu se gandea decat la cariera si atat.dar atunci kand bunul Dumnezeu mi’a scos’o in cale pe cosmina,parca soarele a rasarit din nou pe strada mea.
fata asta mi’a amintit faptul k viata e asemeni unui borcan plin cu nisip,pietris si pietre mari.nisipul ar trebui sa reprezinte treburi ca mizilicurile pe care le facem zilnic(tv-ul,cumparaturile)care ne inunda privirea si nu ne mai permite sa vedem ce e cu adevarat important.pietrisul(servicul,scoala) are ca sens calea ingreunata pe care ajungi cu mare greu la adevaratele comori,pietrele mari,care de fapt reprezinta prietenii:).cosmina mi’a aratat k in viata sunt lucruri mult mai importante decat cariera.mi’a aratat k viata e scurta si merita traita.cu chipul ei blajin si vorbele ei pline de iubire mi’au aratat k nu sunt singura pe drumul vietii.kand am avut nevoie,a fost alaturi de mine.kand am ras,a ras cu mine.kand am plans,a plans cu mine.mi’a demonstrat ca adevarata prietenie e o relatie dintre mana si ochi:kand mana se loveste,ochiul plange;kand ochiul plange,mana sterge lacrimile
Cea mai buna prietena? Mi-e dor de ea…e ceva timp de cand nu ne-am mai vazut insa tot cea mai buna prietena ramane…culmea este ca la inceputurile noastre nu ne intelegeam de nici o culoare….sa va povestesc….
In clasele 1-8 am invatat in aceeasi scoala dar la clase paralele…nu ne cunosteam decat din vedere…nimic mai mult…Intamplarea a facut ca la liceu sa ajungem in aceeasi clasa, intr-un liceu din alt oras. Faceam naveta impreuna, insa nu eram mai mult decat colege….Eram 2 incapatanate, 2 firi dificile (eu taur ea varsator…se presupune ca nu avem nici o sansa de intelegere). In primul an de liceu era mai mult cearta pe noi…incercam sa fie bine dar nu ne iesea deloc…
Cu timpul insa am reusit sa ne acceptam una pe alta…nu stiu cum am reusit…poate ne-am mai maturizat…ne spuneam toate secretele…vorbeam despre orice, ne sfatuiam…Bineinteles ca mai existau si momente tensionate, insa am invatat sa trecem cu bine peste ele.
Din pacate la facultate am ajuns in orase diferite si nu ne-am mai vazut asa des, insa am tinut legatura prin telefon si internet. Inca ne sfatuim, ne ajutam si o consider cea mai buna prietena a mea pentru ca impreuna am trecut peste cea mai dificila perioada a unui tanar: adolescenta…si am trecut cu bine…am invatat multe una de la cealalta si ce e mai important am invatat sa ne acceptam pe noi si pe ceilalti asa cum sunt.
Nichita Stănescu spunea că a avea un prieten este mai vital decât a avea un înger. Așa și este. Cu toții suntem dependenți de o persoană anume sau de un lucru ce ne creează un confort permanent.
Despre prietenie s-au scris atâtea și se vor mai scrie în continuare… Dar cine o simte? Dragostea pe care o simți față de prietenul tău nu se scrie, se simte. Și dacă vrei să o scrii, o poți face și cu ochii închiși, atâta timp cât ești sigur de el.
De-a lungul timpului am avut mai multe prietene bune, până când am cunoscut-o pe Mădălina. Încă de la început mi s-a părut diferită de ceilalți prin personalitatea ei puternică, dar în același timp fragilă, extravagantă, dar liniștită. Mădălina este intersecția tuturor calităților și oceanul în care m-as afunda în încredere pentru o veșnicie. Avem chiar și un alint pentru noi și chiar pentru toate lucrurile drăguțe: cuichilic și bucilic. Nouă ni se pare amuzant și copilăresc să fim Super Cuichi-Buci Women!
Nu știu alții cum sunt, dar eu când mă gândesc la toate lucrurile făcute și de câte ori am plâns pe umărul ei, la glumele noastre, mă apucă nostalgia… Aș vrea să fie mereu așa, să trăim în lumea noastră creată cu sinceritate și respect.
Ne place să vorbim ore în șir la o ciocolată caldă, sau să ne uităm la mama cum face minuni cu ingredientele prăjiturilor, să privim un film și să rămânem conectate de cutiuța luminoasă, imaginându-ne un sfârșit surâzător.
Prin acest concurs și aceste cuvinte vreau doar să îi arăt o parte din mulțumirea pe care o am față de ea pentru că m-a susținut atunci când mi-a fost mi-a greu. A fost și este alături de mine și când am dreptate, dar și când greșesc. Eu sunt o adolescentă, la fel ca și ea. La vârsta noastră, certurile sunt dese și uneori mai lungi. La noi, certuri sunt, dar apoi ne uităm una la alta și începem să râdem…
Când sunt cu ea, sunt deasupra unui ocean. Sunt o pasăre. Zbor deasupra valurilor și le rotesc în caruselul aripilor mele. TOT CERUL ESTE AL MEU! azi… Îmi doresc să cuceresc lumea împreună cu ea pentru o secundă, să găsesc alt timp mai lung, măcar cu o vara + 3 centimetri… Locul rezervat prieteniei se află în banca a doua de la rândul de la perete, partea dreaptă. Mădălina.
Alaturi de prietena mea cea mai buna, ma leaga o prietenie foarte stransa. Aproape 10 ani de cand suntem prietene. La inceput totul a fost o joaca, atunci cand ne jucam cu papusile, faceam mancare din flori, haine la papusi..Cu timpul, odata cu cresterea in varsta, am inceput sa avem probleme, si mereu ne.am sfatuit una pe cealalta, si ne.am ajutat sa trecem peste. Ea a fost mereu alaturi de mine, indiferent de situatie, in momentele grele a incercat sa.mi ridice moralul, iar cand eram fercita, ea se bucura alaturi de mine. Este una din putinele persoane care poate sa pastreze un secret si care da niste sfaturi absolut minunate. Pentru ca o prietenie trece si prin foc!!! te iubesc prieteno
prietena mea cea mai buna este de 30ani iam inpartasit secretele mele si ramine o prietena adevarata
Despre ea, despre prietena mea, pot scrie şi-un roman. Atât de multe lucruri am făcut împreună, am râs, am plâns, ne-am certat, şi bineînţeles gustul dulce al împăcării ne-a adus împreună la o ceaşcă de cappuccino.Întotdeauna am ştiut că dacă am nevoie de cineva, ea mă va ajuta necondiţionat şi viceversa.
“Un prieten te prinde de mână şi-ţi atinge inima”, te ajută la greu şi râde împreună cu tine la micile prostii pe care le faci.
Luv Kitty-Kitty!
P.S. Brăţările alea ar sta foarte frumos la mâinile noastre :D.
Pupici.
Prietena mea.Catalina… Ne-am intalnit la gradinita. Eram cele mai bune prietene, ne jucam impreuna tot timpul… In clasa intai, ce fericire!Am nimerit in aceeasi clasa. Ne-am continuat prietenia,au mai existat certuri, barfe din jur, dar ..nu au contat. Era prietena mea, de prea mult timp. Ceva nu ma lasa sa ascult de lume. La sfarsitul clasei a IV-a , am aflat ca sunt in clasa tot cu CATALINA! Ce super, eram foarte fericita, ea la fel. Insa exista o parte , ca de obicei, mai putin placuta. Eram dependenta de ea. Era deja o parte din mine.
..Am crescut, eram intr-a 8a. Au inceput barfele, monotonia,stii, cum se maturizeaza lumea cu atat devine mai complicata.Am avut lungi discutii, insa niciodata nu aveam curaj sa le discutam fata in fata. Tot pe ascuns. Cand , odata, dupa atata tensiune, am hotarat sa vorbim deschis. .Am vazut-o plangand..ca niciodata. Nu credeam ca o sa vad vreoadata atat de trista.Simteam ca o doare. Nu pot descrie in cuvinte ce am simtit atunci. Ne-am impacat, dar nu a fost totul ca la inceput.Oricum, am mai crescut, aveam alt mod de gandire….In clasa a 9a, nu am mai avut acelasi noroc. Am intrat la licee diferite.Acum avem fiecare, alta “cea mai buna prietena”. Si ea este fericita acolo unde e, si eu sunt. Parca am uitat de ea, de dependenta aceea.. Pana cand? …
Nu demult, in noaptea dinainte de ziua mea,m-am culcat cu fluturasi in stomac, maine urma o zi plina de cadouri. Insa, cand m-am trezit dimineata, aveam ochii inlacrimati.Am visat-o pe Catalina. In visul meu eram niste batranele …. care s-au strans in brate, si au plans…Toata ziua m-am gandit la acel vis, a intrat in mine un sentiment care imi dadea fiori, si acum il simt. Atunci am simtit ca da, pe langa toate prietenele pe care le am acum, doar ea ocupa un loc in inima mea. Si da , plang acum, sperand sa se implineasca acels vis vreodata
Ps:nu am mai vazut-o pe Catalina decat de departe.
Lumea in care ne traim este foarte rezervata si de aceea prieteniile parca nu sunt a fel ca acum mult timp.A avea o prietena este destul de dificil deoarece relatiile acestea intalnesc obstacole la orice pas.
Va voi spune in cateva cuvinte despre prietena mea care ma sprijinit cand am avut nevoie si care ma dezamagit cand nu ma asteptam.
Numele ei este Roxana si ne cunoastem inca de la gradinita, am fost colege la scoala generala apoi si la liceu.Am avut o prietenie constanta, frumoasa pana pe la 16 ani cand, pentru a ne demonstra noi cat tinem una la cealalta ajunsesem sa neglijam pe toata lumea, sa jignim si sa ne expunem multor riscuri.
Neglijam scoala, ieseam in cluburi pana la ore tarzii si ne imprietenisem cu persoane dubioase.
Parintii mei au inceput sa-si faca griji si incercau sa ma impiedice sa ma mai vad cu ea insa eu nu renuntam.Am continuat asa un an de zile pana ca m-am trezit cu o situatie scolara groaznica, cu parinti care nu-mi vorbeau si cu iubitul de mana cu ea.Mi-a fost foarte greu, nu eram pregatita sa infrunt o asemenea situatie, eram un copil de 16 ani.
Insa, el, cel care ma tradat pe moment, mi-a fost alaturi, ma sustiut, mi-a ridicat fata din pamant si mi-a aratat viitorul.
Acum, dupa multi ani, el imi e alaturi si ma ajunta neconditionat, imi ofera incredere in mine, dar si iubire.
Este cel mai bun prieten, iubit si va fi un sot minunat.
In privinta Roxanei pot spune ca s-a schimbat foarte mult si ea, este o fata linistita acum dar trecutul ei are repercursiuni in prezent.Eu vreau sa o fiu alaturi de ea in momentele grele si de aceea mi-as dori aceste bratari, ca o dovada a prezentei mele in viata ei.
Va multumesc!
Cea mai buna prietena a mea pot spune ca este mama mea, si acum ca plec la facultate, aceasta bratara o va face sa se gandeasca la mine si mai des. Pot spune ca am avut si eu o asa zisa “prietena”, ne cunosteam de cand aveam 2 ani, si ne jucam cu papusile, dar o data cu trecerea timpului s-a dovedit ca nu era asa BFF. Cat timp am fost prietene, am acoperit-o si am ajutat-o cum am putut, ma lua cu ea in oras sub pretextul unei plimbari, dar defapt eu eram drept “paravan” pentru intalnirile ei de care nu trebuia sa spun nimanui si cand mi-am facut si eu prieten ( cu care sunt de 2 ani si 3 luni) a incercat sa se bage intre noi si poate chiar sa incerca sa mi-l ia. Mama mea a fost tot timpul cu mine si impreuna cu prietenul meu mi-au aratat calea cea buna si am renuntat la asa zisa prietenie. In prezent, eu si prietenul meu plecam la facultate ,( dupa ce dam bacul) si mama ne sustine foarte mult si ne iubeste foarte mult , amandoi fiind copiii ei. Eu sincer cred ca aceasta bratara o merita mama mea, care este singura prietena care ma iubeste neconditionat.
cea mai buna prietena a mea…e un el…cel mai bun prieten..catelusul meu…el ma face sa rad atunci cand sunt suparata…in prietenie nu mai cred…si nici nu am prietene…doar amice…prietenia e un lucru mult mai profund ce implica intelegere si incredere.
Prietena mea cea mai buna este deosebia din toate punctele de vedere si nu spun asta doar ca sa ma aflu in treaba, ci pentru ca ma mandresc sa am o astfel de persoana alaturi de mine. Sa imi coloreze zilele si noptile, amaraciunile si bucuriile si sa ma tina in palmele ei ca sa nu cad atunci cand ma simt neputincioasa in fata problemelor. Sunt onorata sa am o persoana atat de gingasa pe acest drum pe care il strabat cu scopul de a ajunge cineva si de a ma bucura la infinit de tot ceea ce imi ofera viata. O cunosc din copilarie, era atat de amuzanta, nu mai voiam sa ma despart de ea nici la gradinita. Plangeam cand mama ma lua de la joaca ca sa dorm dupa-amiaza. Mai tot timpul eram impreuna. A fost mereu un sprijin pentru mine, stiam ca in orice moment, mai placut sau mai neplacut, ea este acolo ca sa imi dea putere, ca sa se bucure cu mine, ori sa imi dea doua palme sa ma trezesc la realitate cand deviez de la normal. Ca o sora mi-a fost si imi este in continuare. O iubesc pentru ca are grija de mine, pentru ca ma intreaba in fiecare zi ce mai fac fara niciun motiv anume, pentru ca ma face sa rad pana si din cel mai nesemnificativ lucru, pentru ca e sincera cu mine, pentru ca nu e falsa, pentru ca sunt exact asa cum sunt “EU” cand ma aflu in preajma ei. E suficient un telefon sa imi redea zambetul pe fata cand sunt cu nervii la pamant sau cand cineva ma dezamageste. Ea poate totul, ma dirijeaza exact spre fericire. Nu mai exista in lumea asta persoana mai matura ca ea, cel putin pentru mine, atat de constienta de ceea ce vrea si ceea ce face, incat uimeste profund persoanele din jurul nostru. Da dovada de rabdare, intelegere si afectiune. O persoana ca ea nu cred ca o sa mai gasesc vreodata de-alungul vietii mele. Si totusi ma simt norocoasa ca o am pe ea, pe fiinta asta capabila sa imi insenineze viata cu o singura privire. O ador si as vrea sa pot sa o am aproape in fiecare zi. A fost , este si sper din toata inima ca o sa mai fie si pe viitor aproape de inima mea.
Cand nu e langa mine sa imi arate dragostea ei, Prietena mea face soarele sa zambeasca pentru mine; roaga marea sa imi mangaie picioarele cu valurile cand vreau si sa imi inunde ochii de senin; roaga vantul sa ma imbratiseze si ploaia sa planga pentru mine cand sunt trista…Si desi sunt cele mai frumoase lucruri din lume, nici toate la un loc nu o pot inlocui.
Prietenia, un cuvant frumos, cu multe semnidicatii. Pe Marilena am cunoscut-o in urma cu 10 ani, ea fiind asistenta medicala.Era la putin timp dupa ce tatal meu facuse 2 accidente vasculare cerebrale, iar eu nu mai reusam sa-mi tin tensiunea sub observatie,sarind la vremea accea de 20. ea era asistenta dr. la care mersesem.Pana atunci nici o asistenta medicala, nu reusea sa mi prinda vena din prima, i-am spus ironic sa incerce, dar cu siguranta nu va reusi. Si totusi a reusit.De atunci a doua oara cand ne-am intalnit am facut schimb de numere de telefon, am ramas prietene, am facut facultatea impreuna, este prietena si cu sora mea, putinul timp care il avem mergem la cumparaturi impreuna, ne spunem toate problemele, apelam una la cealalta pentru problemele prietenilor.Dupa 10 ani totul e ok.
Mai tineti minte cum obisnuiam sa radem in hohote in copilarie sau in adolescenta? Poate ca nu aveam intotdeauna motiv, dar radeam..si o faceam din toata inima. E greu, ce-i drept, sa mai gasesti acum o persoana care sa iti devina atat de apropiata incat sa ii arunci o privire complice si sa izbucnesti in ras. Eu am gasit trei persoane: Mia, Rozi si Aura. Toate suntem casatorite, avem responsabilitati, avem copii..Totusi suntem diferite..foarte diferite: Mia si Rozy sunt foarte slabe, Aura arata super bine..eu sunt intr-o continua cautare de noi cure de slabit. Mia e realista, Aura are momente de pesimism, Rozy e optimista, iar eu reprezint pesimismul intruchipat. Avem insa o coordonata care ne tine unite…aceea ca ne place sa radem in hohote…iar atunci cand iesim la terasa, desi la inceput, conversatiile noastre se desfasoara pe un ton mai incet, dupa un timp, toata terasa e la curent cu cea am facut noi in saptamana respectiva. Ne mai oprim din cand in cand, intrebandu-ne una pe alta: “Oare vorbim tare?!” apoi ne reluam conversatiile si ne reintram in forma.
Din cauza apropierii dintre noi, am fost numite la servici “bisericuta”…si daca prietenia inseamna bisericuta, crdeti-ma..e atat de bine la noi in bisericuta, incat am starnit invidie.
Vedeti voi, viata in zilele noastre are o nuanta trista, insa noi tratam toate necazurile cu acel hohot de ras venit direct din inima. Poate ca asta inseamna sa fii prieten cu adevarat..sa te simti atat de liber in preajma unei persoane, incat sa pretuiesti timpul petrecut impreuna.
Nu stiu daca v-am plictisit cu randurile mele…ma opresc aici…azi e marti, eu, Mia, Aura si Rozy ne intalnim la terasa.
M-am nascut in Timisoara si merg acolo doar in vacanta de vara,acolo stand cea mai buna prietena a mea,pe care o cunosc de la 6 ani.E greu sa pastrezi o prietenie la distanta,dar se pare ca pana acum noi am reusit.O cheama Madalina si a fost alaturi de mine in momente frumoase,speciale,dar si grele.Si la fel am fost si eu alaturi de ea.Ne impartasim secretele,radem impreuna,spargem seminte impreuna,dansam si poate ca daca ar fi fost sora mea nu ne-am fi inteles asa de bine,dar este prietena mea cea mai buna si este ca sora mea.
Cea mai buna prietena a mea este sora mea geamana care este tot timpul cu mine si ne ajutam reciproc si atunci cand suntem departe exista o conexiune intre noi care inseamna cu adevarat ceva special
ma numesc maria si am trecut prin foarte, foarte multe peripetii cu cea mai buna prietena a mea…e cea mai nebuna persoana pe care am cunoscut-o si asta fiind unul dintre motivele pentru care o iubesc atat de mult. ne cunoastem de 14 ani, dar am inceput sa fim cele mai bune prietene dupa vreo 3 ani,prin clasa a-3a-a4a, cand ea era prietena cu o colega si apoi au facut ‘clubul vesel de la baie’(acesta fiind numit astfel de invatatoarea noastra care venea dupa noi si ne chema in cls cand incepea ora), cand mam integrat si eu in acel grup si am devenit ,practic,prietena lor.desi nu ma apropiasem de aceasta actuala cea mai buna prietena,pe care o chema adeline, simteam ca ceva ne lega…intr-o zi,s-a destramat grupul datorita mutarii la alta scoala ,a catorva fete…grupul s-a destramat,ramanand eu si adeline. asa am devenit noi prietene mai bune, nu cele mai bune,pentru ca acest ‘grad’ de prietenie s-a dezvoltat in timp ajungand la cele mai bune prietene,petrecand 24/24 cu ea, distrandu-ne non stop, stiind totul una despre cealalta.nu am crezut ca pot gasi o persoana care sa aiba atatea in comun cu mine.am fost foarte fericita pana in clasa a6a.din pacate acel an ne-a despartit foarte mult…neam facut anturaje diferite, am inceput sa ne maturizam si sa vrem altceva ,din pacate ea si-a gasit un anturaj mai mare,deloc potrivit pentru ea. atunci s-a schimbat enorm. nu am mai recunoscut-o.era o copila,avea mintea uneia,dar incerca sa se comporte mult mai matur…nu a reusit.ea credea ca s-a schimbat si desi avea 12 ani,parea de 17,dar nu. incepuse sa se comporte urat cu mine pentru ca ‘ramasesem in urma’ si nu aveam aceasi mentalitate, dar se insela,ea era mult mai copila decat mine.in cele din urma ne-am impacat si am redevenit cele mai bune prietene,datorita unei certe care ne-a deschis ochii.am impartit multe secrete si ne-am ajutat totdeauna reciproc si credeti-ma, am avut multe probleme in care aveam nevoie de sprijin si ajutor,mai ales ea, care inca se comporta ca o pers de 17 ani.dar impreuna am trecut peste multe greutati si desi realizam ca o vom lua pe cai diferite in viata,vom ramane prietene si intotdeauna ne vor ramane amintirile profunde si peripetiile prin care am trecut impreuna!o iubesc pe adeline si stiu ca si ea simte la fel!nu voi uita niciodata aceasta prietenie…desi imi doresc enorm aceste bratari,am dorit mai mult sa impartasesc aceste amintiri si altor persoane,dandu-le o lectie de viata si sper ca o sa va placa aceasta povestioara daca o veti citi!:X:X:X:X:Xpentru multe pers care nu cred in prietenia adev..
v-as fi povestit toate intamplarile petrrecute impreuna,dar nu am timp sa scriu mii de pagini, ptr ca atat ar lua sa scriu prin tot ce-am trecut cu ea.(mi-ar lua cateva zeci de pagini numai partea in care am salvat-o de la moarte.sunt prea multe amintiri!te iubesc adeline!
Buna, Maria! Din pacate, nu ai fost suficient de atenta sa observi ca acest concurs s-a incheiat pe data de 24 iunie.
Totusi, iti multumesc pentru confesiune si te anunt ca in aceasta seara va incepe un concurs nou.
cele mai tari bratari din ata sunt bratarile prieteniei
Leave a Reply