-
14
May
Puteţi câştiga un set de bijuterii (lanţ, pandantiv şi cercei) creat de Lavinia Voicu de la Atelierul de Idei povestind într-un comentariu la acest articol o întâmplare legată de confecţionarea manuală a unui obiect.
Precizări
- Întâmplarea trebuie să fie reală sau, cel puţin, să evitaţi folosirea aţei albe la coaserea ei;
- Dumneavoastră să jucaţi rolul principal;
- Povestind cu umor o întâmplare interesantă, vă veţi mări şansele de câştig;
- Folosiţi o adresă de mail validă pentru completarea formularului de comentarii. Altfel nu vă vom putea contacta dacă sunteţi declarat câştigător.
Durata concursului
Concursul se încheie peste 4 (patru) zile, adică pe data de 18 mai 2010 (inclusiv).
Câştigătorul/câştigătoarea va fi ales/aleasă de designerul de bijuterii Lavinia Voicu http://bylaviniavoicu.blogspot.com/ (Atelierul de Idei) şi anunţat/ă pe data de 20 mai 2010.
Acesta este premiul
click pe imagine pentru mărire
18 comentarii to “Concurs: Câştigă un set de bijuterii de la ”Atelierul de idei”!”
Imi place sa realizez lucruri manual . Anul acesta am vazut pe net un model de cercei crosetati si am zis ca ar fi frumos sa fac si eu o pereche de cercei copilei mele. Am mers la mercerie si am cumparat ata . Am ales doua culori . Am inceput realizarea rozetelor pentru cercei .Atunci am realizat ca acel model da bine si ca bratara . Avand in vedere ca timpul era scurt pentru realizarea ei am incercat sa lucrez si in perioada cat mergeam cu autobuzul( cam o ora dureaza drumul de la serviciu pana acasa ) .Tot lucrand , gandurile mele au zburat catre colega mea, care si ea poarta bijuterii lucrate . Asa a pe 8 martie am avut gata facute doua perechi de cercei si o bratara.Colegele de birou au ramas uimite de modelul facut de mine si au incercat si ele sa lucreze .Cateva din ele au reusit sa termine modelul, ALTELE DOAR AU INCERCAT SI NU AU REUSIT. Eu am fost multumita ca bijuteriile realizate de mine au fost purtate cu placere si ca am deschis pofta de lucru manual si la alte persoane .
Imi place sa confectionez lucruri facute manual.Am confectionat pentru fetita mea o cutiuta de bijuteri pe care am lipit paiete,puf si margelute.Imi plac lucrurile facute manual ,daca ai cu ce .
Acum 1 luna de zile am vazut la tv la o anumita persoana cu un colier foarte interesant care mi-a placut foarte mult .Iar pentru ca nu mi-am putut lua gandul de la el o perioada de 2 zile mi-am propus sa il confectionez (fiind prima data cand faceam asa ceva).Am cumparat tot ceea ce aveam nevoie…si m-am pus pe treaba.Foarte fericita deoarece era pentru prima cand din manutele mele iesea asa ceva mi-am dat seama ca nu dispun de tot ceea ce aveam nevoie, respectiv margelute si o ata care sa fie rezistenta.Nevoasa ca nu imi iesea nimic , deoarece lucram de mai bine de jumatate de zi , am considerat ca nu toata lumea are indemanarea de a confectiona diferite accesori chiar si cu tot ceea ce trebuie in dotare.
Imi amintesc cu nostalgie si placere de perioada copilariei, si totodata de nazbatiile pe care le faceam. Trec peste faptul ca il imbracam pe fratiorul meu mai mic in fetita, il rujam, tundeam papusile si le faceam tot timpul injectii, pana ramaneau cu ciur in dos. :D Intamplarea pe care vreau s-o impartasesc este legata de joaca mea cu bijuteriile si margelele. Dupa ce am reusit sa stric bijuteriile de nunta ale mamei, niste strasuri foarte frumoase, am gasit o bluza a mamei care avea multe margele pe ea, de diferite culori si marimi. Atunci m-am gandit ca as vrea sa imi confectionez un colier, o bratara si poate un inel din acele margele, la cercei nu ma gandisem, pentru ca nu aveam niciun sistem de prindere de ureche. Apoi am realizat ca nu sunt suficiente margele, si m-am gandit ca body-ul meu de la balet care era plin de margele si paiete ce infatisau un fluture colorat, era perfect pentru ceea ce aveam eu in minte. M-am pus pe descusut margele, (partea cu stricatul era favorita mea) si apoi am insirat pe masa margelute si margele, paiete de culori diferite si am bagat pe o ata de plastic – fir de undita din caseta lui tata, si am realizat o bratara. Multumita de realizarea mea, am continuat cu lantul de margele si cu inelul. Cand a vazut mama dezastrul ce-l pricinuisem bluzei ei si body-ului meu deopotriva, si-a pus mainile in cap, dar din fericire nu m-a pedepsit. Copilaria, perioada frumoasa si nepretuita, imi evoca amintiri placute, iar jocul meu de copil cu margele si atractia pentru cochet ce a evoluat cu anii, sunt lucruri extraordinare pe care nu le-am uitat. Eu am incetat acest joc, nu am reusit sa-l continuu, sa-l dezvolt, am pastrat insa amintirea. O felicit pe Lavinia Voicu pentru minunatiile ce ies din mainile ei si ca nu a uitat copilul din ea!
:)) intamplarea mea nu este de fapt o intamplare, dar merita povestita:)) Am primit acum cativa ani o curea pe care nu am purat’o niciodara,pentru ca era din metal cu niste zale mai mari, intre care erau puse niste pietre negre. In principiu, era o curea de pitzi:)) Am dat recent peste ea prin dulap si mi’a fost cam mila sa o arunc, pentru ca am primit’o de la cineva drag. CE sa fac? De purat nu as fi purtat’p niciodata!
Pana cand, am gasit solutia!! COLIER SI BRATARA! am desfacut’o, am unit pietrele si am inlatural zalele(oribile). Am muncit ceva la ea, dar rezultatul a fost pe masura!
Recent, mi’am luat inima in dinti si am mers cu ea la facultate:)) Efectul a fost garantat:) pana si baietii au admirat’o:D (daca ar stii ei din ce e facuta!)
Iubesc foarte mult lucrul de mana. In general cam tot ce vad pe piata ma gandesc ca as putea sa fac si eu. Asa ca in curand as vrea sa-mi fac si eu un blog in care sa-mi prezint animalutele de plus, sfesnicele, brosele si alte nebunii pe care le realizez. Insa cea mai noua “achizitie” a fost un dulap vechi (aflat in demisolul socrului meu) cu scopul de a gazdui niste papusi deosebite de poartelan. A stat cateva veri in ploaie, a fost pe post de dulapior la bucatarie, socrul meu s-a impiedicat si i-a rupt usa… Va dati seama in ce hal arata. Am investit enorm in hartie decoupage, lipici, culori acrilice, vopseluri, chit de lemn cuie etc. M-am apucat de munca, am dat cu decanol, am reparat toate gaurile etc si in final mult asteptatul strat de vopsea. Binentele ca toate acestea se petreceau in demisol pentru ca vremea de afara nu mi-a permis sa-l lucrez in aer liber. Am facut toate acestea fara sa ma gandesc ca in casa mai stau 3 pisici si ca sunt extrem de bagarete. A doua zi crezand ca vopsele s-au uscat m-am dus sa-mi iau opera de arta si ce credeti ca am gasit?! Muulte labute albe pe covorul socrului meu, vopseaua stricata pe dulap si puga care ar fi trebuit sa stea sub acesta, sa protejeze covorul era stransa ghem. :(( Asa ca pune-te si incearca sa-i repari omului casa si apoi revin-o la dulap, smirgheluieste iar vopseaua stricata si tot asa… :( Pana la urma l-am luat acasa, sa mai fac mizerie si pe la mine. :)) Cu toate betele’n roate acum sunt la faza de pictura. Arata grozav!
buna:). Eu sunt intr-adevar pasionata de bijuterii si de confectionarea lor. Eram mica cand, o verisoara de-a mea cu cativa ani mai mare ca mine avea o multime de cutii de bijuterii, foarte frumoase, pline cu coliere, bratari, cercei. Eram innebunita , imi doream asa de mult sa am si eu o cutie incat l-am trimis pe tata la un magazin sa-mi cumpere si mie una. Aveam cutia, dar era goala. Stiind ca ziua mea de nastere venea cu pasi repezi, verisoara mea s-a gandit sa-mi faca cadou un colier, o bratara si o multime de margelute. Imaginati-va ca erau mai multe margele decat coliere. Eram foarte fericita. Asa am inceput sa fac bratari si coliere. Si azi fac bratari si le port pentru ca imi plac enorm de mult. Sa ma fi vazut la 17 ani facand bratari din margele. Mama mi-a spus ca sunt prea mare sa fac asta, dar mie nu-mi pasa. Am sa fac bratari si coliere pana simt eu ca nu am sa mai am nevoie de ele.
Buna:).Foarte interesant concursul…Citind comentariile celorlalte concurente mi-am adus aminte de o intamplare haioasa cu dezastrul pe care l-am facut incercand sa-mi fac o geanta.
Si eu fac mici lucrusoare de mana, mai mult cercelusi ,dar odata cu pasiunea asta a inceput sa imi placa din ce in ce mai mult sa confectionez pentru mine tot felul de lucruri ,de la haine la posete.
Pentru ca imi place foarte mult verdele, intr-o zi m-am gandit sa imi vopsesc ghetele (care erau roz) in culoarea verde.Figura mi-a iesit foarte bine si eram mandra de ele asa ca m-am gandit sa trec la proiectul numarul 2 : o geanta alba care in capul meu trebuia neaparat sa fie verde ..sa mearga cu ghetele , nu?
Asa ca m-am pus pe treaba, numai ca trebuie un lucru stiu despre mine..desi sunt pasionata de lucrul manual las dezastru in urma mea ,sunt destul de neindemanatica..
M-am instalat frumos in baie ( m-am gandit ca in baie e safe si ca se curata repede vopseaua) si am inceput sa vopsesc cu o pensulica. Dupa cateva minute m-am gandit ca ar fi mai frumos sa o fac in degrade asa ca am amestecat vopseaua cu putina apa si am bagat toata geanta acolo.
Rezultat: lighenasul in care am desavarsit operatiunea are si in ziua de azi urme si verzi, am vreo 2 prosoape cu picatele verzi ,tocul de la usa baii are pete verzi si nu in ultimul rand…am cateva haine cu urme verzi deoarece incercand sa fixez culoarea de pe geanta cu fierul de calcat jumatate din culoare a ramas pe fier….
Am comis-o apoi chiar cu una din camasile iubitului meu …care era alba..si acum are guler verde…:d
Si totusi a ramas un lucru bun din toata povestea…acum am mai mult verdeeee in jur
Cum nu ma ocup in general de confectionare de bijuterii, am fost placut surprinsa cand am reusit sa-i confectionez mamei un colier dintr-o piatra de la catarama unei curele.
II placea foarte mult cureaua insa s-a rupt catarama si nu se putea reface frumos, asa ca a ramas pe mana mea :P
Eu imi aduc aminte de copilarie. Ne strangeam mai multe fetite si croiam lucruri pentru papusi. Eu aveam o papusa cu parul blond iar verisoara mea avea o negresa. Aveam tot felul de materiale, bine ca pe vremea aceea inca ne mai croiau mamele noastre costume sau rochite pentru noi si mai ramaneau petece. Doamne ce ne pricepeam atunci, fel de fel de rochietele in miniatura dibaceau manutele noastre, sa mai incerc acum, nu m-as mai pricepe.
Mereu mi-au placut obiectele “hand-made”. Te definesc, iti exprima personalitatea! Nu cred ca exista multe persoane – de sex feminin, cel putin – care sa nu fi incercat macar o data sa realizeze un obiect de decor sau o bijuterie hand-made. Eu am incercat de multe ori, inca din gradinita cand faceam rondele din hartie pe care le lipeam, sau coifuri si coroane..sau cand faceam bilute din hartie creponata colorata pe care le insiram pe ata..sau chiar martisoarele! Ah..martisoare fac dintotdeauna. Nu stiu cat de priceputa sunt, dar mereu imi gasesc timp sa mai mestesugesc cate ceva. In adolescenta am inceput sa imi exprim creativitatea, cel mai mult, in designul de cercei. Stiu ca foarte mare succes au avut cerceii din NASTURI – care mai apoi, pana in prezent, au devenit ceva chiar purtabil de oricine. Pe vremea aia, nimeni nu mai vazuse asa ceva, si cum tot lookul meu avea o aparenta “punk”, cercelul-nasture a devenit un fel de simbol al meu, mai apoi copiat de toti. A fost simpla alcatuirea: un schelet de cercet tip “surub” de la un cercel rupt + lipici + nasture negru => succes! Intre timp, au urmat diverse creatii mai hidoase, mai reusite..pana la apogeul de acum 2 ani, cand, invatand anatomia umana, mi a venit ideea ca un cercel care sa reprezinte o parte anatomica, mi-ar fii pe plac. Astfel, mi am cumparat o papusa tip “barbie” mai ieftina, i-am taiat mainile, le-am infipt pe un schelet de cercel tip “agatator” si a fost, iar, un succes remarcabil!
Imi aduc aminte ca acum doi ani cautam disperata un colier care sa se asorteze cu rochia crem pe care mi-o cumparasem pentru un eveniment special,nunta verisoarei mele cu un afaceris turc.Aceasta era chiar o ocazie speciala,trebuia sa fac impresie cu orice pret. Tot ce gaseam in oras era banal,unele obiecte erau chiar dragute,dar nu aveau acel “ceva” special.Eram trista la gandul ca va trebui sa imi cumpar alta rochie,ca aici era problema. Am fost in vizita la o buna prietena,sa ii cer un sfat.M-am suparat cand ea a inceput sa rada si mi-a dat o cutiuta plina cu margele,ata,materiale si nasturi,spunandu-mi ca nu stie ce vreau si ar trebui sa fac macar un model,sa vad daca chiar mi-ar sta bine cu asa ceva. Am creat un colier original, pe care l-am purtat cu mandrie la nunta verisoarei mele. Explozia de culori si forme,satisfactia ca port ceva facut chiar de mana mea m-au facut sa radiez de fericire.Este minunat sa poti crea lucruri,astfel transpunandu-ti creativitatea.
Niciodata nu m-am gandit ca voi ajunge sa fac designul pentru un tricou pana in urma cu cateva saptamani. Pe 23 mai este ziua unei prietene foarte bune care va pleca in curand cu o bursa de studii in Belgia, deci ne-am tot gandit ce cadou special am putea sa-i facem. Am cautat prin magazine si prin malluri si am luat cateva lucruri, dar parca nimic din ce am vazut nu era atat de personal pe cat ne-am fi dorit.
Am trecut intr-o zi pe langa un magazin care facea imprimari pe tricouri si ne-am gandit imediat ca un astfel de tricou cu o poza draguta ar putea sa fie cu adevarat ceva mai special, pe care sa poata sa-l poarte oricand. Dar tricourile acelea sunt in general mari si lipsite de forma; in plus, imprima in general o singura poza in format de A4 pe mijloc si desi au o evidenta amprenta personala, nu sunt tocmai atragatoare, mai ales pentru o pasionata de moda.
Asa ca am aflat ca putem imprima astfel de tricouri acasa, cu o hartie speciala, dupa modelul pe care il vrem. Am gasit un tricou alb, simplu, dar care se aseza frumos pe corp, am cautat 3 zile incontinuu hartia in fiecare hypermarket din Bucuresti si am facut un mic dans al bucuriei cand am gasit-o intr-un final prafuita pe un raft. Am scos la imprimanta, am decupat formele si le-am calcat ca sa se lipeasca. Recunosc ca daca nu as fi facut proiectul alaturi de prietenele mele as fi fost probabil descurajata, caci nu am cunostinte de editari de poze si nici nu m-am gandit vreodata la design de haine, dar munca in echipa mi-a dat imboldul de care aveam nevoie. Am pus poze vechi, de cand eram in scoala generala si pana acum, aproape 10 ani mai tarziu, intinse pe o parte a tricoului sub forma unei role de film, am pus replici amuzante si bucatele de amintiri. Ca sa dam putina culoare am cusut putina dantela roz si am pus niste insigne. tricoul a iesit grozav si acum abia astept sa-i vad reactia.
Piatra semipretioasa care ma reprezinta este Jadul. Se spune ca este talismanul norocos al zodiei mele (Leu) si mi se potriveste ca o manusa. Este piatra corespunzatoare numarului 11 (ziua mea de nastere ;)).
Sunt cunoscute numele de jad (jadeit), serpentin si antigonit sau “piatra viselor” si “piatra fidelitatii”, ceea ce ma reprezinta intu totul, sunt o visatoare incurabila si fidela pana la cer si inapoi.
Draga “Laura R.” , postul tau a aparut ca raspuns la ce?! Ce are piatra ta cu un concurs terminat de mult?
imi place acvamarinul.numai cand o privesc simt cum curge apa si acest lucru are efect de linitire asupra psihicului meu.
Leave a Reply