PLOHOTNUKE (Bucureşti) se descrie drept o ”creatură dubioasă care realizează tot soiul de accesorii care se vor ieşite din comun.” Eu cred că a reuşit. Voi?

  • Cui i-ai vândut prima broşă confecţionată de tine? Ţi s-a făcut întâmplător o ofertă sau erai pusă pe afaceri?

Acum ceva timp am participat la prima expoziţie handmade din viaţa mea. Până atunci făcusem broşe numai pentru prietene, cu diferite ocazii, ca să mă scutesc de timpul pierdut în căutarea cadourilor şi de eşecul alegerii unui dar nefericit. Prima broşă – şi de fapt extrem de multe din seriile de lucruşoare făcute de mine – au fost şi sunt cumpărate de prietene. Nu îmi venea să cred că sunt în stare să îmi dea bani pentru aşa ceva. Nu eram pusă pe afaceri, nici acum nu pot zice că sunt, dar mă mai las dusă de val când diferite prietene mă tarasc după ele la vreunul din târguri. Chiar îmi place ceea ce fac şi cel mai tare îmi plac reacţiile celor din jur.

  • Poţi fi acuzată de orice dar nu de lipsa stilului. Sunt aproape sigur că ţi-aş putea deosebi broşele dintre multe altele numai după bunătatea mascată pe care mi-o inspiră strâmbăturile personajelor. Zâmbeşti când lucrezi?

Ha! Broşele astea sunt făcute în funcţie de ce simt la momentul respectiv. Foarte multe mă caracterizează! Unele reprezintă fragmente din viaţa mea, altele anumite personaje, unele sunt făcute la furie, altele într-o zi cu soare. Iar cele care nu mă reprezintă pe mine cu siguranţă le oglindesc pe prietenele mele. Aşa că fie zâmbesc, fie sunt încruntată… Depinde!

  • Aprovizionarea cu materiale este o problemă pentru tine şi ceilalţi artişti artizani pe care îi cunoşti? Le poţi recomanda şi altora locuri numai bune pentru achiziţionat vopseluri, pastă modelatoare, unelte etc?

Am deja un loc de unde îmi iau majoritatea materialelor: eternul Hanul cu Tei. Pentru că nu folosesc mărgele sau alte accesorii complicate, locul acesta este perfect pentru mine. Când plec de acasă stiu deja de ce anume am nevoie aşa că merg acolo cu lista în minte. Uneori mai comand materiale de pe Internet – cum ar fi mărgelele de lemn nelăcuite, dar mă enervează cumplit să aştept un colet. Când mă apucă nebunia (vorba vine :D) trebuie să mă pot duce direct la sursă şi să îmi iau materialele cel târziu în următoarea zi! Problema mea momentan este lacul „meu” protector pe care nu îl mai găsesc (se aduce rar, iar când se aduce sunt foarte, dar foarte puţine sticluţe în magazin, care se vând ca pâinea caldă). Înainte foloseam unul de la Maimeri, dar nu ştiu ce i-au făcut după ce l-au scumpit: se jupoaie ca o pieliţa :|

  • În ce modalităţi te-ai asociat până acum cu ceilalţi breslaşi? Ai organizat vreun eveniment tematic?

Aaaa, nu. Nu am organizat niciodată un eveniment de genul acesta pentru că nu consider că aş fi în stare. Mă panichez destul de repede, sunt împrăştiată şi uit chestii. În rest… mi-am făcut câţiva prieteni din vremea în care mai participam la Green Fair. Acum nu am mai rămas decât cu foarte puţini.

  • Ce ar trebui să facă autorităţile pentru a le fi mai bine creatorilor de obiecte handmade? Invidiezi din acest punct de vedere artiştii altor tari?

Nu ştiu cum este în alte ţări, dar aici nu se poate trăi din asta. Taxele de la târguri sunt extrem de mari iar condiţiile lasă de foarte multe ori de dorit. Ce e pe gratis este prost orgainzat. Mă gândesc serios să mă las de astfel de participări.

  • Ai reuşi să te întreţii exclusiv din comercializarea broşelor, cerceilor, inelelelor, colierelor?

Nici nu aş îndrăzni să încerc! :)) Nu mi se pare o afacere profitabilă. Consider că lucrez enorm şi din punct de vedere financiar nu câştigi cine ştie ce.

Tata are talent la desen, asta pot zice cu mâna pe inimă. Muuult mai mult decât mine! Este persoana pe care o admir cel mai mult pentru asta (bine, aici sunt şi subiectivă). Dar nu am învăţat ceea ce fac de la el. Nu am răbdare să îl ascult, mi se pare că se pierde în detalii. Fac ceea ce fac şi cum fac acum pentru că am google-it foarte mult, am îndrăznit să le trimit mailuri oamenilor pe care nu îi cunoşteam dar care făceau lucruşoare handmade întrebându-i tot felul de chestii dubioase şi aşa mai departe. Vroiam să iasă totul foarte bine ca să nu mă mai fac de ruşine în faţa prietenelor, aşa cum am păţit cu prima broşă handmade dăruită: pe aceasta s-a întins tuşul în momentul în care am vrut să o lăcuiesc.

  • Cum a fost azi la Târgul din curtea Palatului Şuţu, eşti mulţumită? S-a schimbat ceva faţă de anii trecuţi?

Dezastruos, îmi pare rău sa o spun. Am zis mai sus ceea ce mă deranjează la organizarea unui târg: azi (1 Martie) mi s-a părut fantastic faptul că, deşi taxa a fost chiar foarte mare pentru o zi, nu am primit nici măcar umbrele! Aşa că la jumătatea zilei ne-am strâns catrafusele şi asta fu! Mai am un târg (cel de la Ilovehandmade, care e singurul de până acum care mi se pare foarte ok) şi gata! Nu cred că mai vreau! :) Cât despre anii trecuţi nu aş putea face comparaţie, nu am nici măcar un an în domeniu! :)

  • Ce le-ai sfătui pe persoanele care fac primii paşi în acest domeniu?

Să lucreze cu pasiune.

Să nu se aştepte ca lucruşoarele lor să placă tuturor.

Să încerce să îşi găsească un stil.

Să testeze produsele înainte de a le pune la vânzare.

Să nu se arunce din prima la investiţii colosale  în materiale.

Să îşi facă un magazin virtual/blog pe care sa îl actualizeze periodic.

Să fie prietenoşi cu potenţialii clienţi.

Să aibă grijă la detalii. ETC! :)

  • Ce ar trebui să se schimbe în industria handmade din România pentru ca “fenomenul“ să prinda avânt? Ce vrei tu să faci în acest sens?

Cred că oamenii ar trebui să înţeleagă că ceea ce e facut manual, în cantităţi mici, necesită multă muncă. Să nu compare preţul unui mărţişor handmade, de exemplu, cu cel al unui mărţişor din piaţă, de 1 leu. Apoi, ar trebui să existe o selecţie riguroasă la târguri. Am văzut de foarte multe ori aşa-zişi artişti handmade care vindeau produse cumparate din Dragonul Roşu! Păi asta e treabă? :D