Arădeanca Dora Deme este una dintre puţinele persoane din România care îşi pun toată pasiunea în artele textile. Astăzi o veţi cunoaşte pe Făcut de mână, dar sunteţi aşteptaţi oricând pe terenul ei, Zona Quilt.

  • Blogul Zona Quilt va împlini în curând patru ani. Ce a fost înainte de el, cum te-ai manifestat în spaţiul online şi cum te-a ajutat asta?

Înainte de blog au fost căutari interminabile pe internet referitoare la quilting şi patchwork, în special pe paginile americane dar şi franceze. Această ocupaţie era aproape necunoscută în România.

La început, am învăţat să lucrez aproape exclusiv de pe internet. Apoi am întâlnit-o pe Geta Grama care avea deja un site dedicat quilting-ului. Ea mi-a dat curajul să-mi cumpăr de pe internet, de la magazine americane în special, cărţi, unelte şi materiale specifice quilting-ului. Nici nu mai are rost să spun că în România nu găseai nimic în domeniu, şi nici azi situaţia nu s-a schimbat prea mult.

Apoi am întalnit-o, tot virtual, pe artista de origine română care trăieşte în Franţa, Smaranda Bourgery, care a înfiinţat grupul virtual “Peticelul românesc”, strângând laolaltă mai multe iubitoare de quilting şi artă textilă în general. Am învăţat mult de la prietenele mele, am început să participam la expoziţii, şi apoi, oarecum firesc, a venit înfiinţarea blogului “Zona Quilt”, urmând cumva o moda a spaţiului virtual, dar şi ca urmare a dorinţei de a-mi face vizibilă munca şi de a populariza quilting-ul în spaţiul românesc.

După ce mi-am deschis magazinul virtual pe platforma comunităţii artizanilor din România (Breslo), am început să-mi “văd” blogul şi ca pe o bună modalitate de a-mi face reclamă. Dar, pentru ca asta să funcţioneze, ar trebui să-mi actualizez mai des blogul şi nu întotdeauna am timpul şi inspiraţia necesare…Încă lucrez la asta.

  • Este quiltingul ocupaţia ta principală, îţi oferă suficiente satisfacţii materiale sau e doar pasiune?

E o pasiune mai mult decât o ocupaţie din care să-mi castig existenţa. Ar putea deveni, prin multă, multă muncă şi o cale de a câştiga bani frumoşi. Dar asta ar însemna pentru mine sacrificarea timpului pe care îl aloc visării, creaţiei, experimentului, tatonării unor noi direcţii, cum e aceea a artei mixed-media şi artei digitale pe care de curând le-am descoperit. Totuşi, ceea ce câştig acum, din vânzarea pe internet şi participarea la cele câteva târguri de profil, mă încurajează şi mă stimulează în munca mea.

  • Care crezi că este părerea generală a românilor despre handmade? Ar trebui popularizat mai mult sau cine e interesat află oricum?

Eu cred că românii în general nu sunt prea interesaţi de handmade, cel puţin deocamdată. Eu zic că cei care cumpără handmade reprezintă o nişa destul de îngustă la ora aceasta în România; sunt acei oameni mai puţin numeroşi care au în ei înţelegerea şi aplecarea spre frumuseţea, individualitatea şi migala obiectelor făcute de mână. Fiindcă a aprecia un lucru făcut de mână înseamnă a te duce cu gândul direct la creator, a ghici ceva din universul lui interior; este o aplecare către cel de lângă noi şi nu foarte mulţi oameni au disponibilitate spre aşa ceva.

Da, ar trebui popularizat mai mult handmade-ul, dar descopăr că lucrul acesta se întâmplă încet-încet…e drept, mai puţin în zona aceasta a mea, în vest, şi mai mult în Bucureşti.

  • Lucrul manual dezvolta imaginaţia şi îţi creşte respectul de sine. Ţin minte că în clasele mici nu conta prea mult aspectul desenelor sau traforajelor ce-mi ieşeau din mâini, important era că le făcusem eu. Astăzi nu se mai pune accent pe latura creativă a copilului sau cel puţin astfel percep eu învăţâmântul românesc. Credeţi că oferind elevilor posibilitatea să aleaga şi cursuri de quilting ori de sculptură ar avea o viaţă mai fericită în toate aspectele ei?

Da, asta în mod sigur. Oferindu-le posibilitatea de a alege astfel de cursuri, elevii şi-ar îmbogăţi universul interior, ar trece mai puţin superficial prin şcoală (cum se întâmplă din păcate astăzi la noi), ar găsi în ei resurse noi şi paleta de opţiuni pentru viaţă ar fi mai largă. Aşa cred eu.

  • Participi la multe evenimente tematice?

Dacă te referi la expoziţii de quilt şi artă textilă, nu sunt multe. În România am participat până acum la trei astfel de expoziţii (două în Bucureşti şi una la Reşiţa) şi în Franţa, graţie Smarandei Bourgery, am participat la două expoziţii (în 2008 expoziţia “Portes Ouvertes” la atelierul Smarandei şi în 2009 Festivalul “L’aiguilles en Luberon” cu grupul “Peticelul Internaţional”).

Dacă te referi la târguri handmade cu diferite tematici, iar nu au fost multe. În zona mea se organizează destul de puţine astfel de evenimente. Am participat cu asociaţia “Cloud Factory” din Timişoara la câteva evenimente şi au mai fost doua târguri, unul la Arad şi unul la Sibiu. Ştiu că în Bucureşti se întâmplă mai multe, am primit şi invitaţii, dar din păcate nu pot să le onorez întrucât distanţa e prea mare şi costurile cu drumul şi cazarea ar fi prea mari pentru mine.

  • Cum ar putea şti pasionaţii (nu mă refer doar la artizani ci şi le potenţialii clienţi) ce evenimente se vor desfăşura în 2010 în România? Cine le anunţă, pe cine ar trebui să urmărească?

Sunt câteva bloguri de handmade, cum e şi acesta (apropos, felicitări pentru iniţiativă) care anunţă evenimentele handmade. Pe urmă ar fi şi presa scrisă şi audio-tv, dar mai puţin. Cred că adevăraţii pasionaţi pot afla oricând de pe net ce se întâmplă în lumea handmade-ului din România.

Eu personal primesc pe mail invitaţii, mă anunţă prietenii care au aflat deja sau pur şi simplu aflu de pe blogurile artizanilor.

  • Unii artişti au tendinţa să-şi supraevalueze operele ştiind câtă pasiune au pus în confecţionarea lor, alţii vor doar să-şi acopere cheltuielile. Preţurile quilturilor sunt accesibile sau doar corecte pentru ambele părţi?

Eu acum nu mai fac quilturi pentru vânzare (mă refer la quilturile de artă, care se expun pe perete) fiindcă am învăţat că nu interesează pe cumpărătorul român. Le fac doar pentru expoziţii sau pentru mine, atunci când am inspiraţie.

Pentru vânzare fac acum genţi, bijuterii sau mici obiecte de decor din textile, în care aplic tehnici de quilting şi patchwork.

Eu cred că preţurile mele sunt accesibile şi corecte pentru piaţa din România, deşi dacă le compar cu cele ale produselor similare care se vând pe etsy, de exemplu, sunt mai mici, în condiţiile în care marea majoritate a materialelor mi le procur din străinătate.

Dacă ar fi să lucrez şi să vând quilturi de artă, da, preţurile ar fi mai mari… probabil că e şi tendinţa de supraevaluare… e mult mai greu să faci un quilt de artă şi te desparţi mai greu de el.

  • Există o “mafie a quiltingului“ în România? Încearcă cineva să monopolizeze piaţa sau să profite de cumsecadenia meşteşugarilor?

Nu putem vorbi de o “mafie” a quiltingului în România atâta vreme cât această îndeletnicire nici nu prea este cunoscută aici. Neavând o tradiţie în acest sens, românii nu prea ştiu ce e cu acest “quilting”. Asta îmi aduce aminte că trebuie să scriu un post pe blog despre quilting şi istoria lui, lucru pe care mi-l tot propun de-un timp.

  • Ţi-ai spus vreodată: “Ce bine că sunt româncă, autorităţile fac atât de multe pentru industria handmade?“ sau aştepţi să mai pui un ban deoparte cu gândul la vreuna dintre “ţările calde“ ale quiltingului?

Nu, întotdeauna mi-am spus : “ Ce bine că sunt româncă, dar ce pacat că la noi nu sunt festivaluri,  evenimente şi târguri handmade ca acelea pe care le-am văzut în Franţa şi Germania !” Dar ţara cea mai caldă a quiltingului este America! Acolo visez să ajung vreodată la unul dintre marile festivaluri de quilt de la Houston sau Paducah.

Lăsând gluma la o parte, aici în România avem de recuperat în atât de multe domenii, încât, în viziunea autorităţilor, probabil că handmade-ul e undeva rău de tot în coadă. Totuşi, percepţia mea este că, încet-încet, ne extindem.