Știu că, pentru foarte mulți artizani, târgurile reprezintă atât  o modalitate de comercializare a creațiilor proprii cât și un mijloc de promovare la îndemână. Pare simplu și eficient: contactezi organizatorul, achiți o taxă, primești un spațiu, te instalezi și vinzi (Totul, desigur, precedat de o perioadă de visare a cărei intensitate este invers proporțională cu experiența artizanului )

La fel, cunosc organizatori de târguri. Cu unii comunic regulat, cu alții am schimbat doar câteva vorbe dar cu nimeni nu am nimic de împărțit. Într-un fel, ne completăm reciproc când ne întâlnim pe frontul de promovare a artizanatului.

Tocmai de aceea, voi încerca să fiu cât de poate de pragmatic în prezentarea celor 3 motive care, pentru mine cel puțin, clatină serios mitul târgului. Nu intenționez să rănesc sentimentele nimănui, ci doar să ofer o perspectivă nouă. Poate se aplică numai în cazul târgurilor de care am cunoștință, habar n-am, dar sigur voi afla asta din comentariile voastre.

  • ”Dacă vrei să vinzi, o poți face cu mai puține riscuri.”
  1. Te așteptai ca lumea să se îmbulzească în fața expozorului tău, să-ți cumpere și cerceii din urechi. Doar e târg, nu, și sunt acolo pentru a cumpăra, au banii pregătiți de cu o săptămână înainte. Așa, cam de când le-a aterizat primul fluturaș publicitar în poală. Sau poate vei fi fericit dacă îți scoți banii pe materiale, pentru că lumea e grăbită, multitudinea opțiunilor o derutează sau nu ai lăsat prețul la jumate așa cum tot tu ai învățat-o că se poate.
  2. Sperai ca mica ilegalitate pe care o comiți vânzând fără acte să treacă neobservată. ”Ce, sunt singurul? În plus, sigur au vorbit organizatorii cu cine trebuie, altfel ne avertizau.’‘ Ooo, da, bineînțeles că și-ar fi speriat micuții contribuabili care sunteți solicitându-le case de marcat! Pentru că, dincolo de visurile umede în care trăiesc mulți artizani, Fiscul e clar: comerciantul legal este persoana juridică sau persoana fizică autorizată care respectă legislația în vigoare. Nu Dana de la BulinutaVrajita.wordpress.com (doar un exemplu fictiv) care își închipuie că nu poți vinde roșii în piață fără o traistă de hârțoage, dar cu bijuteriile e OK. Doar sunt făcute cu mult drag.
  3. Plouă. Da, plouă și atât, pentru că nu ai un acoperiș deasupra capului iar Busu a promis soare. Iar dacă, totuși, ești la adăpost de intemperii, așa vor fi și vizitatorii. Știți ce trist este un târg fără ei, nu?

Dacă mi-aș fi satisfăcut stagiul militar, aș fi comparat târgurile cu tragerea foc cu foc, iar comercializarea produselor într-un magazin permanent (online sau offline) cu tragerea la foc automat.  Oricât de mult ai planifica, e foarte probabil ca țintele doborâte (vânzările) să fie frapant mai puțin numeroase în primul caz decât în cel de-al doilea.

Mâine

”Dacă vrei să cunoști alți artizani, există modalități mai puțin costisitoare.”